Este normal să ne așteptăm la o evoluție de la an la an în zona de smartphone-uri, dar din când în când întâlnim și câte un model care poate fi considerat mai degrabă drept „downgrade”. vivo X90 Pro, modelul pe care tocmai l-am testat, vine cu un upgrade major de hardware pentru cameră foto principală, dar și cu o listă lungă de downgrade-uri, care m-au făcut să mă întreb dacă vorbim într-adevăr un model „Pro”.
Pentru că modelul X80 Pro de anul trecut a fost foarte bine primit, mă așteptam de la X90 să fie și mai bun, și chiar să reprezinte o alternativă reală la flagship-urile momentului, precum Galaxy S23 Ultra și iPhone 14 Pro Max, dar realitatea este că nu se poate ridica decât parțial la nivelul lor.
Motivul nu ar fi faptul că acest telefon nu ar fi unul din gama premium, ba dimpotrivă. Vivo X90 Pro vine într-unul dintre cele mai „elegante” pachete pe care le-am văzut în ultima perioadă, care, deși este destul de subțire, include tot ceea ce ai nevoie, de la încărcător la husă de silicon și o folie de plastic aplicată din fabrică peste ecran. Iar încărcătorul este unul extrem de rapid, cu putere de 120W, cu mufă USB-C și compatibil cu Power Delivery, putând fi folosit și pentru alimentarea altor dispozitive la putere mare.
Husa mi se pare însă că este cam „în plus”, întrucât telefonul oricum nu are un spate din sticlă care s-ar putea sparge sau zgâria ușor. În locul sticlei, Vivo a ales așa-numita „piele vegană”, adică un soi de plastic care imită aspectul și chiar și textura de piele naturală. Deși nu este tocmai „piele” materialul se bine se simte la atingere și arată bine, caracteristici care mă încurajează să îl folosesc neacoperit. Oricum husa de silicon nu oferă foarte multă protecție la șocuri mecanice.
Se vede însă că Vivo încearcă să atragă un public ceva mai „sofisticat”, decorând telefonul și cu o bandă metalică pe spate, care se prelungește sub forma unei rame secundare în jurul capacului de pe spate. Ce nu pot să înțeleg însă este poziționarea asimetrică a modulului de cameră. Cu un modul atât de mare și atât de mult ieșit în relief, poziționarea centrală ar fi fost mai potrivită din punct mai multe puncte de vedere, inclusiv estetic. Astfel, aspectul camerei scade puțin din calitățile „estetice” ale dispozitivului. Pasionații de fotografie vor avea imediat atenția captată de logo-ul ZEISS, imprimat pe pielea vegană, o insignă care sugerează performanță foto de top, dar vom vorbi mai pe larg despre asta la capitolul fotografie.
Design-ul asimetric ar putea deranja o parte mică din posibilii clienți ai acestui telefon, dar faptul că noul model vivo X90 Pro este mai puțin performant și decât modelul anterior din gamă la anumite capitole, nu prea poate fi scuzat. Iar totul începe cu ecranul.
Chiar dacă dimensiunile nu s-au schimbat de la o generație la alta, diagonala fiind păstrată la 6,78”, tehnologia folosită pentru ecran este alta, mai ieftină. Panelul este tot OLED și tot la 120 Hz, dar cu o rezoluție mai mică, de 2.800 x 1.260 pixeli, față de QHD, și fără refresh rate variabil. Acesta nu este un ecran LTPO, iar luminozitatea sa atinge doar 1.300 nits, față de 1.500 pe generația X80 Pro de anul trecut. Curios este însă faptul că există un model Pro+ al seriei X90, care oferă un ecran chiar îmbunătățit față de X80 Pro, dar acela nu se vinde în Europa, fiind disponibil exclusiv în China. Aș fi tolerat mai bine acest downgrade dacă venea și cu un ecran plat, dar Vivo a ales marginile curbate, din nou.
Și lista de downgrade-uri continuă. În locul unui procesor Qualcomm, modelul X90 Pro din Europa primește Dimensity 9200 de la MediaTek, un chipset foarte capabil, așa cum spun și rezultatele testelor, dar totodată mai puțin stabil decât modelul de la concurență (SD8G2). Imediat ce telefonul susține un stres mai mare, acesta se încinge. Iar temperaturile înalte opresc chiar și accesul la anumite funcții. De exemplu, încărcarea poate fi limitată în putere din cauza temperaturii, în timp ce un update de software a refuzat să pornească cu telefonul conectat la priză tot din motive de temperatură ridicată.
Desigur, nu există garanția că un chipset Snapdragon 8 Gen 2 ar fi rezolvat problema, având în vedere că am întâlnit anterior pe Xiaomi 13 Pro ceva similar, dar ar fi permis câteva lucruri în plus și procesare mai bună a fotografiilor. Cu Dimensity 9200, filmarea în 8K este limitată la 24 cadre pe secundă, față de 30 pe Qualcomm. Dacă ar fi să ne luăm doar după testele din benchmark-uri, Vivo X90 Pro este unul dintre cele mai performante telefoane din piață, dar doar pe perioade scurte de timp.
Un aspect la care Vivo X90 nu reprezintă un downgrade este autonomia. Acesta este unul dintre telefoanele cu Android care oferă un consum foarte redus de energie în stand by și nici în utilizare de zi cu zi nu consumă foarte multe resurse. Două zile de utilizare sunt realizabile pe acest model, chiar și cu ecranul setat la 120 Hz cu rezoluția maximă. Se pare că și vivo este unul dintre producătorii care limitează din fabrică rezoluția, configurând acest model la Full HD din fabrică. Având în vedere diferența mică de rezoluție între cea nativă și Full HD, consumul în plus este neglijabil.
Încărcarea rapidă la 120W este un avantaj, însă doar dacă puneți telefonul la încărcat și îl lăsați în pace. Dacă rulați jocuri sau alte aplicații solicitante, care pot încălzi telefonul, viteza de încărcare va fi cu mult limitată. Altfel, la „rece”, telefonul se încarcă la 50% în mai puțin de 10 minute și complet în mai puțin de jumătate de oră. Există și încărcare wireless la 50W, dar trebuie neapărat să cumperi încărcătorul Vivo pentru a accesa această viteză de încărcare. Probabil că foarte puțini vor beneficia de această capabilitate. Pe un încărcător wireless „obișnuit”, telefonul se încarcă lent, asemeni oricărui alt telefon.
Pentru că am testat foarte puține modele vivo de-a lungul timpului, nu sunt foarte familiar cu interfața Funtouch OS a producătorului. Aceasta pare destul de „cuminte” în personalizări la o primă vedere, însă totodată este și cumva lipsită de personalitate. Mi se pare că vivo nu face destule pentru a justifica o interfață proprietară și cred că mai bine ar păstra interfața Google cu mici modificări. Cel mai mult mi-a displăcut însă interfața meniului de setări, care mi se pare foarte greu de navigat. Toate celelalte companii folosesc pictograme colorate pentru a diferenția categoriile, precum un soare pentru display sau un difuzor colorat pentru sunet. Vivo are doar simboluri cu fundal albastru și pictograme albe, de dimensiuni mici, greu de diferențiat la o privire rapidă.
Am apreciat și că ai la prima pornire opțiunea de a selecta modul de navigație, cu gesturi sau cu butoane. Meniul principal folosește implicit un sertar de aplicații, dar acest meniu este comun și cu widget-urile. Totuși dacă selectezi meniul de widget-uri și te întorci la meniul principal, atunci când dorești să deschizi iar sertarul de aplicații, rămân selectate implicit widget-urile. Nu am văzut așa ceva pe niciun alt telefon cu Android și este foarte neintuitiv.
Sunt puține lucruri de reproșat, despre bloatware, întrucât am găsit mai puține aplicații preinstalate decât pe alte modele, iar majoritatea erau oricum cele uzuale. Vorbim de TikTok, Booking, Spotify, LinkedIn, Netflix și Facebook. Desigur, aș fi preferat să nu fie deja instalate și să le descarc manual, la nevoie.
Singurul motiv de îngrijorare cu Vivo X90 Pro la capitolul software ar fi faptul că ai garantați doar 3 ani de actualizări, atât de sistem, cât și de securitate. Concurența oferă cel puțin patru, sau chiar cinci ani de actualizări de securitate. De asemenea, am întâlnit câteva probleme pe care eu le consider majore, în raport cu conectarea la un computer. Am încercat să fac transferul de fotografii pe un MacBook dar stocarea telefonului nu este accesibilă decât dacă folosești o aplicație de transfer. Aceasta nu mai este compatibilă în prezent cu ultimele versiuni de macOS, și implicit cu modelele cu procesoare Apple Silicon pe arhitectură ARM. Am fost nevoit să urc fotografiile și filmările pe OneDrive și să le descarc apoi pe PC din browser, un proces foarte lent. Acesta este unul dintre momentele în care lipsa unui card microSD se face imediat simțită.
Din alte puncte de vedere, mai degrabă secundare, X90 Pro se prezintă bine. Are un senzor de amprentă optic în ecran, foarte rapid, ba chiar printre cele mai rapide din piață și care nu a dat deloc rateuri, așa cum am mai întâlnit recent pe anumite modele. Sistemul audio este bun, dar nu la nivelul concurenței, cu un volum maxim relativ scăzut, fără prea mult bas. Este doar OK, nu unul excelent.
În ultimii ani, un singur element a făcut diferența între telefoane mai accesibile și telefoane de peste 1.000 de euro: camera foto. Astfel, vivo X90 Pro este prezentat drept un „camera phone”, mai ales când punem în balanță parteneriatul cu brandul german ZEISS. În centrul acestui modul de cameră imens stă senzorul principal de 1”, care reprezintă o premieră pentru flagship-urile Vivo. Din păcate, acesta este singurul upgrade „real” față de Vivo X80 Pro de anul trecut. Camera ultrawide scade de la 48 la 12 megapixeli și are o deschidere mai mică de doar 108 grade, față de 114 grade anul trecut. De asemenea, zoom-ul care folosea un obiectiv periscopic și mărea de 5 ori anul trecut, a fost înlocuit de un zoom de doar 2x cu senzor de 50 megapixeli.
Rezultatele sunt… pe de-o parte foarte bune, pe de altă parte dezamăgitoare de la un telefon de top din gama premium. Camera principală este cu siguranță atracția sistemului foto de pe vivo X90 Pro, iar rezultatele sunt foarte bune, comparabile cu ceea ce oferă concurența. Ceva ce am observat însă pe acest model și nu am văzut pe niciun alt telefon comparabil, este însă timpul de focalizare, foarte lent, pe toate camerele. De altfel, telefonul încearcă întotdeauna să focalizeze pe elementele cele mai apropiate din cadru dacă nu sunt persoane în cadru. Atunci când vrei să fotografiezi o clădire, de exemplu, focalizarea se duce de multe ori automat pe o mașină sau alte elemente de la margine. Astfel, este indicat să mai apeși o dată pe ecran să fii sigur că telefonul focalizează unde trebuie.
Altfel, focalizarea este foarte bună, precisă și există și un mod în care poți urmări subiectul cu două atingeri pe ecran. Astfel, indiferent dacă vorbim de modul foto sau video, subiectul rămâne permanent focalizat. Avem astfel o acuratețe foarte bună, dar este nevoie de ceva muncă în plus la rafinarea software-ului. La fel ca pe Xiaomi 13 Pro, care avea un senzor de 1” comparabil, în anumite situații, intervalul dinamic nu este foarte extins, umbrele fiind parcă prea întunecate, în special pe timp de zi. Încep să cred că este de vină mai degrabă senzorul decât software-ul pentru lipsa HDR.
Pot spune că îmi plac culorile de pe Vivo, care sunt destul de calde, deși uneori se pot duce în extremă, cu imagini de-a dreptul galbene. Am observat și că vivo a oferit o atenție sporită pentru a balansa culorile pentru a fi cât mai apropiate între cele trei camere, ceva ce alți producători cam ignoră.
Camera ultrawide a fost însă o surpriză neplăcută. La 12 megapixeli, are o rezoluție la fel de bună precum Apple sau Samsung, dar rezultatele sunt mai degrabă de cameră din zona de mid-range, cu un nivel slab al detaliilor pe timp de zi și zgomot foarte mare de imagine pe timp de noapte. Singurul lucru care salvează această cameră este modul macro, care produce rezultate foarte bune, chiar impresionante uneori.
Când vorbim despre camere cu zoom, ne așteptăm să vedem măcar o mărire de 3 ori a subiectului. Dacă nu chiar de 5 ori, ceva ce vedeam pe Vivo X80 Pro, dar nu și pe noul X90 Pro. Camera 2x pare mai degrabă una de portret, decât una utilă pentru a fotografia elemente de la distanță. Culmea este că tot pe camera principală, cu senzor de 1” ies mai bine portretele, dar ambele pot fi selectate din modul dedicat portret. Vivo a integrat o listă lungă de moduri portret, majoritatea inspirate de serii celebre de lentile de la ZEISS, care au diverse niveluri de blur, sau care pot schimba forma elementelor luminoase din fundal. Există și câteva moduri creative care adaugă lens flare sau care suprapun lumini peste, dar în principal acestea sunt funcții cu care să te distrezi de câteva ori, nu ceva ce vei folosi zilnic.
În anumite situații însă, modul portret realizează un decupaj incorect, ceva ce nu am mai văzut de mult pe telefoane premium, în timp ce atunci când vrei să folosești modul portret pentru obiecte, sistemul de focalizare înțelege cam greu ce vrei de fapt să fotografiezi. Am reușit însă să prind una dintre cele mai bune fotografii cu flori pe care am realizat-o vreodată cu un telefon, folosind modul portret pe camera principală. Totuși, a trebuit să mă lupt destul de mult cu focalizarea și modul portret pentru a ajunge la acest rezultat. Și aici se mai poate lucra. Totuși, majoritatea imaginilor cu modul portret sunt foarte bune.
Revenind la modul nocturn, acesta este foarte bun pe camera principală, cu timp de expunere destul de scurt și rezultate bune, care păstrează atmosfera reală, fără să transforme noaptea în zi. Camera cu zoom se descurcă la rândul său bine pe timp de noapte, inclusiv pentru portrete nocturne, întrucât există o setare care face expunere lungă cu efect de blur. Mi-aș fi dorit doar un zoom mai mare, având în vedere calitatea acestor cadre.
La capitolul filmare, vivo X90 Pro face câteva lucruri la care nu mă așteptam, dar tot nu este un telefon recomandat pentru filmare, în general. Stabilizarea de bază funcționează doar în 4K la 30 cadre pe secundă, iar rezultatele sunt bune pe timp de zi, dar calitatea fișierelor video nu este tocmai în ton cu ceea ce oferă alți producători. De altfel și rezoluția pentru stabilizare avansată este limitată doar la Full HD, când Apple și Samsung au urcat deja la QHD și mai sus. Vivo are însă ceva ce nu are niciun alt producător de smartphone-uri: stabilizare la orizont.
Acest lucru înseamnă că poți roti telefonul la 360 de grade în jurul axei orizontale, iar imaginea va rămâne stabilă, de parcă telefonul nu s-a mișcat deloc. Până acum am văzut așa ceva doar pe camere de acțiune de top, dar vivo X90 Pro poate face asta pe un telefon. Limitarea este că face asta în 1080p la 30 de cadre pe secundă, nu în 4K. Filmarea pe acest telefon urcă până la 8K la 24 de cadre pe secundă, dar probabil că nimeni nu va filma la acea rezoluție din cauza fișierelor foarte mari.
Filmarea pe mod nocturn este însă greu de recomandat, sistemul de stabilizare încearcă să compenseze pentru framerate-ul scăzut pe timp de noapte și pentru mișcările camerei, iar rezultatele sunt foarte neplăcute. În schimb, pe modul auto, framerate-ul este extrem de scăzut, din cauza timpului de expunere foarte ridicat. Și aici se mai poate lucra la software pentru îmbunătățiri, dar așa cum este acum, vivo X90 Pro este mai degrabă un telefon de fotografie, nu de filmare, cu mențiunea că și pe fotografie e nevoie de puțin efort pentru realizarea unor cadre focalizate corect.
Dacă Vivo X90 Pro era flagship-ul de anul trecut al companiei chineze, acesta ar fi fost primit cu ceva mai mult entuziasm. Sigur, are o cameră principală foarte bună, dar un ecran sub ceea ce oferă alte brand-uri, are o autonomie de top și încărcare foarte rapidă, dar un procesor care se încinge și suport software mai scurt.
În 2023, după mai multe downgrade-uri de la an la an și o concurență foarte puternică în piață în segmentul de telefoane premium, acest model este greu de recomandat la prețul de astăzi de 5.500 de lei, dar ar putea fi o alegere bună dacă ar fi mai degrabă pus în concurență cu alte modele de sub 1.000 de euro, la un preț similar.