Xperia 1 a fost anul trecut un smartphone surprinzător, chiar dacă era departe de perfecțiune. Acesta a venit cu un design nou, pe format 21:9, cu un ecran de rezoluție foarte înaltă și cu un sistem de camere performant, dar cu un software destul de greoi. Compania pare să fi investit ultimul an în dezvoltarea unui nou flagship care să continue direcția în care modelul precedent a pornit, iar rezultatul este Xperia 1 II. Numele este cel puțin ciudat, întrucât cei mai mulți îl vor numit Xperia unu-doi, însă Sony ne asigură că este vorba despre Xperia 1 Mark II, un nume inspirat de cel al camerelor foto Alpha.
Dacă ai privi de la depărtare Xperia 1 și Xperia 1 II, ar fi aproape imposibil să le deosebești, cel puțin din față. Ambele sunt de dimensiuni și formă similară, un „candy bar” înalt, cu ecran OLED 4K, un corp îngust și construcție din sticlă și metal, cu profil foarte subțire. Telefonul este atât de subțire încât jack-ul de căști din partea de sus este la limita ramei de metal.
Mi-aș fi dorit însă ca aceasta să fie poziționată mai degrabă în partea de jos a dispozitivului și nu în sus, întrucât poziția naturală de a ține telefonul în buzunar este cu ecranul în jos, pentru a-l avea gata de utilizare imediat ce îl scoți. Cu jack-ul în sus, este nevoie de scoaterea telefonului și rotirea lui la 180 de grade înainte de utilizare.
Pe lateralele telefonului avem butoanele fizice, care sunt trei la număr: un buton de volum cu două poziții în partea de sus, un buton Power cu senzor de amprentă integrat, pe la jumătate, și un buton pentru camera foto în partea de jos. Acesta din urmă are de asemenea funcționalitate în două poziții: la jumătate de cursă pentru focalizare și la capătul cursei pentru declanșare. Dacă nu mă înșel, Sony este cam ultima companie care oferă un buton dedicat pentru camera foto pe smartphone-uri.
Sony nu a apelat nici de această dată la un ecran curbat sau la margini curbate. Avem de a face cu un smartphone mai „pătrățos”, ceea ce nu este un lucru rău. În primul rând, acest design este programat să revină „la modă” odată cu lansarea iPhone 12. Apoi, avem parte de o prindere foarte bună în mână datorită marginilor mai drepte, care din fericire nu sunt și ascuțite la margini. Faptul că telefonul este foarte îngust asigură de asemenea o prindere mai bună, însă ecranul înalt va asigura dificultăți în utilizarea cu o singură mână. Din fericire, cei de la Sony au prevăzut acest lucru și oferă în software o soluție care să ajute, mutând interfața pe o parte a ecranului.
Ecranul nu este însă unul fără ramă. Deasupra și sub ecran avem două porțiuni negre. Acestea sunt însă foarte subțiri, în partea de sus fiind fix pe mărimea camerei foto frontale, de exemplu. Marginile nu sunt mai mari decât erau pe generațiile Galaxy S8 sau S9 de la Samsung și nu par a fi deranjante. Unii vor prefera aceste margini negre față de un decupaj în ecran.
Pe spatele telefonului avem un sistem de camere avansat, echipat cu optică ZEISS T*, două blitz-uri și trei camere foto/video. Modulul este unul de tip vertical, dar nu este foarte mult ieșit în relief, așa cum am văzut pe alte modele din ultima perioadă. Xperia 1 II este un telefon foarte bine construit, fiind genul de gadget pe care ți-ai dori să îl ai și să îl ții tot timpul în mână, de preferat fără husă. Este o senzație similară cu ceea ce oferă și Samsung sau Apple pe telefoanele lor de top. Se vede experiența celor de la Sony în dezvoltarea de produse premium. Totuși, fiind vorba despre o carcasă din sticlă pe un dispozitiv foarte scump, sugerez utilizarea unei huse permanent pentru a scădea riscul spargerii în cazul unui accident.
Din păcate, în pachetul lui Xperia 1 II nu se regăsește o husă de protecție, așa cum găsim în cutiile altor producători. Ce găsim însă este un adaptor de priză cu mufă USB Type-C, pe care scrie că este de tip USB Power Delivery la 18W. Astfel, oricare alt dispozitiv cu Power Delivery, precum un iPhone sau dispozitivele Samsung, vor putea fi încărcare de la acesta la 18W. Telefoanele care folosesc sisteme proprietare de încărcare rapidă și nu au compatibilitate cu Power Delivery, nu vor putea beneficia de viteza crescută.
Singurele alte accesorii din pachetul telefonului sunt un cablu USB de încărcare cu USB-C la ambele capete și o pereche de căști in-ear cu jack de 3,5 mm. Acesta este unul dintre puținele telefoane cu hardware high-end care încă mai integrează o astfel de mufă.
Ecranul de pe Xperia 1 II este în mare parte identic din punctul meu de vedere cu cel de pe Xperia 1 de anul trecut. Vorbim despre un panel OLED cu rezoluție 4K pe format ultra-wide: 3.840 x 1.644 pixeli. Acesta afișează conținut HDR, are culori foarte naturale și… cam atât. Sony nu a apelat la un panel cu refresh rate mai înalt, deci la capitolul fluiditate în utilizare, alte modele din piață vor fi mai performante.
În mod normal, telefonul afișează conținutul în ceea ce este numit „mod standard”, adică în rezoluție Full HD+, rezoluția 4K poate fi setată să fie activată automat în anumite aplicații „creative”, sau poate fi forțată tot timpul. Desigur, consumul de baterie crește în mod 4K, dar acesta permite afișarea și înregistrarea de materiale video în HDR, de exemplu, în aplicațiile dedicate pentru captură profesională.
Cel mai ds însă, rezoluția 4K va rămâne dezactivată. Fiind vorba despre un smartphone, aș fi preferat un ecran Full HD+, fără 4K, dar cu un refresh rate mai înalt, care să poată fi configurat pentru a afișa HDR sau o rezoluție mai mare, precum QHD la 60 Hz în modul creativ. Ar fi redus si consumul de energie și ar fi scăzut probabil și din costurile de producție și implicit din prețul de la raft al telefonului.
Este greu să mai vorbim despre performanță în cazul telefoanelor high-end echipate cu componentele care sunt deja standardul în industrie. Nu vei observa diferențe în utilizare între mai multe modele de smartphone-uri care folosesc același chipset, în general. Și Sony Xperia 1 II folosește tot un Snapdragon 865, la fel ca majoritatea telefoanelor de top de anul acesta. Astfel, avem de a face cu o performanță de top, fără probleme în utilizarea obișnuită și care va putea rula cele mai pretențioase jocuri și aplicații creative pe setări înalte.
8 GB RAM sunt de ajuns pentru toate activitățile pe care le vei face pe un smartphone, inclusiv editarea de fotografii de rezoluție înaltă sau editarea de clipuri video 4K. De altfel, Xperia 1 II este prezentat în principal drept un dispozitiv de creație, deci hardware-ul este bine potrivit pentru asta. Vorbeam anterior despre display-ul performant, dar și restul hardware-ului este pe măsură.
Testele sintetice sunt în limitele așteptărilor, oferind o performanță în limitele altor flagship-uri din 2020:
La capitolul autonomie pot spune că am fost plăcut impresionat de acest model. Probabil datorită faptului că în utilizare normală, consumul de energie este scăzut în special datorită display-ului la 60 Hz. Un ecran la 90 sau 120 Hz nu cred că ar fi putut asigura cele două zile de utilizare normală, cât oferă Xperia 1 II în acest moment. Desigur, asta fără sesiuni lungi de filmare sau fotografiere, doar utilizare ca un telefon obișnuit, cu aplicații de social media, mesagerie și e-mail și câte un apel telefonic.
Încărcarea la 18W nu este cea mai rapidă de pe piață, dar va oferi destulă energie pentru o utilizare de o zi în aproximativ o oră și se încarcă complet cam în două. Asta pentru că după 80%, viteza de încărcare scade foarte mult. Xperia 1 II are însă și încărcare wireless, deci cei care s-au obișnuit să încarce puțin câte puțin pe parcursul zilei pe un încărcător de acest gen, vor putea prelungi astfel durata de utilizare între încărcările complete pe cablu.
Sony a încercat în ultimii câțiva ani să renunțe la personalizările de interfață din Android și a ajuns acum la un software destul de curat. Totuși, compania nu poate să nu își aducă propriile aplicații, servicii și funcții în prim-plan. Acestea ar fi în mod normal binevenite, dacă s-ar integra mai bine în experiența de utilizare a telefonului. În stadiul actual însă, acestea sunt destul de slab implementate.
De exemplu, meniul rapid de pe laterală, care permite accesarea rapidă cu o singură mână a anumitor funcții sau aplicații. Aceasta trebuie accesată cu două apăsări rapide pe rama din jurul ecranului. Din păcate, aceasta funcționează doar o dată la 3-4 încercări, niciodată din prima. Chiar și cu puțin antrenament, nu am reușit să activez această funcție consistent. Ceea ce este un lucru dezamăgitor, întrucât scurtăturile de acolo sunt foarte bine gândite și scad din necesitatea de a ajunge în meniul de notificări pentru control rapid al funcțiilor WiFi, Bluetooth sau activarea modului de utilizare cu o singură mână.
Apoi, software-ul include destul de mult bloatware: LinkedIn, Netflix, Tidal, Facebook și o scurtătură către Call of Duty Mobile sunt aplicațiile pe care telefonul le are în meniu indiferent dacă alegi sau nu să descarci și alte aplicații pe care acesta ți le sugerează la prima configurare.
Sony încearcă să prezinte acest model drept unul de creație foto și video, însă în loc să integreze toate funcțiile într-o singură aplicație coerentă, cu funcții rapide pentru fotografii și clipuri video „amator”, dar și cu funcții pro atunci când sunt necesare, compania a creat trei aplicații de cameră separate.
Aplicația principală oferă funcțiile de bază pe care le cunoaștem cu toții: mod automat, schimbare rapidă între cele trei camere și comutare de pe foto pe video, plus câteva funcții mai speciale: slow motion, portret, diverse filtre creative sau panorama. Acestea sunt ușor de accesat și folosit, însă pentru utilizarea modurilor „pro”, pe care toate celelalte companii le integrează în aplicația principală, Sony a decis să creeze două aplicații dedicate: Cinema Pro și Photo Pro. Acestea au meniuri mai degrabă apropiate cu cele ale camerelor foto Sony Alpha, dar necesită tranziția din aplicația principală, iar schimbarea anumitor setări este mai greoaie decât ar trebui. Alte companii au reușit să facă totul mult mai intuitiv și cred că soluția Sony este mai slabă, în comparație.
La capitolul redare audio am fost însă destul de dezamăgit de Xperia 1 II. Nu pentru că ar fi avut Sony o tradiție în dezvoltarea de smartphone-uri cu difuzoare performante în trecut, ci pentru că alte companii pe același segment de piață, cu prețuri similare, oferă difuzoare mai performante. Comparat cu un iPhone 11 Pro Max, care, conform testelor DxOMark, are difuzoare chiar mai puțin performante decât modelul XS Max din 2018, sunetul redat de Xperia 1 II este și mai lipsit de bas, în timp ce mediile și frecvențele înalte se cam amestecă.
Difuzoarele sunt zgomotoase, volumul redat fiind înalt, poate chiar mai înalt decât cel de pe iPhone, dar calitatea sunetului este clar inferioară. Inițial credeam că este o problemă software de egalizare, dar nici după ce am activat funcționalitate Dolby Atmos nu am reușit să aduc sunetul la un nivel calitativ superior. Atmos ajută, însă reduce și semnificativ volumul redării, însă cea mai bună experiență audio pe acest model este la o pereche de căști sau pe un difuzor extern.
În ciuda faptului că basul nu se aude, Xperia 1 II este unul dintre puținele telefoane premium pe care le-am simțit cum „vibrează” de la redarea de muzică pe capacul din spate. Posibil ca acele frecvențe să fie redate, dar cumva nu sunt și scoase din carcasă. Și că tot veni vorba despre vibrații, Sony a integrat și un soi de sistem de „force feedback” bazat pe sunet, activând motorul de vibrații în funcție de ceea ce este redat. În jocuri video, această funcție ar putea fi interesantă, însă în orice alt context mi s-a părut deranjantă.
Și un alt aspect la care nu mă așteptam să întâmpin probleme în 2020 s-a dovedit a fi senzorul de amprentă. Sony este prima companie care a integrat această componentă într-un buton power pe modelele Xperia din trecut. Din acest motiv aș fi crezut că acesta ar trebui să fie unul dintre cele mai performante de acest gen de pe piață. Din păcate, nu este așa, ba chiar am dezactivat de tot amprenta pe perioada testării, întrucât nu îmi debloca nici după 3 sau patru încercări telefonul.,
Problemele au apărut încă de la înregistrare, fiind necesare multe încercări pentru a slava amprenta inițială. Uitându-mă mai atent la acest buton, cred că problema este una de ordin hardware, de design. Sony nu a „decupat” rama metalică în jurul butonului, așa cum fac alți producători. Astfel, trebuie ca degetul să fie poziționat cu mai mare precizie pe senzor pentru deblocare, suprafața fiind ceva mai mică. Chiar dacă butonul este pus într-un loc confortabil, senzorul de amprentă nu este unul pe care l-aș recomanda.
Sony este cel mai mare producător de senzori foto pentru smartphone-uri, toată industria fiind aprovizionată de fabricile sale. Senzori săi de 64 sau 48 de megapixeli se regăsesc pe cele mai performante telefoane de pe piață, însă pentru Xperia 1 II, compania a folosit doar trei senzori de 12 megapixeli. Acest lucru înseamnă că spre diferență de alte dispozitive echipate cu Snapdragon 865, acest model nu poate decât să filmeze la maximum rezoluție 4K.
Fotografiile realizate de Xperia 1 II pe timp de zi sunt în general foarte bune, indiferent de camera aleasă, în timp ce pe timp de noapte, acestea sunt… așa și așa. Nu există un mod dedicat pentru fotografie de noapte, dar aplicația detectează automat scena și realizează expunere lungă atunci când este necesară. Timpul de captură este însă destul de lung în lumină slabă, iar rezultatele sunt complet diferite față de ceea ce primim pe alte telefoane.
Acest lucru nu este obligatoriu un lucru rău, dar i-ar putea dezamăgi pe cei obișnuiți cu fotografii foarte luminoase noaptea. Xperia 1 II realizează cadre cât mai apropiate de realitate, fără să exagereze culorile sau lumina din cadrele captate. Din păcate, acest lucru înseamnă că doar camera principală poate realiza fotografii nocturne la o calitate bună. Camera ultra-wide și cea cu zoom au diafragmă prea închisă, iar rezultatele sunt extrem de întunecate. Totuși, apreciez faptul că fotografiile nocturne sunt foarte „atmosferice”, ceva ce nu primim de la alți producători.
Aplicația de cameră însă, după cum am amintit anterior, este dezamăgitoare și necesită schimbarea între alte două aplicații atunci când ai nevoie de control manual. Sigur se poate găsi o soluție pentru a îmbunătăți această experiență.
Un alt lucru pe care l-am apreciat au fost lentilele ZEISS pentru obiectivele camerelor. Acestea au reușit să capteze fotografii fără reflexii cauzate de luminile stradale pe timp de noapte și fără să fie afectate de razele soarelui pe timp de zi. Utilizatorul de rând însă nu va aprecia acest lucru. Dar Xperia 1 II nu pare să fie realizat pentru acest tip de client, totuși.
Xperia 1 II demonstrează din nou că Sony trăiește parcă într-o lume paralelă și face dispozitive exact așa cum dorește, nu obligatoriu cum și-ar dori clienții. Multe lucruri despre acest model sunt complet diferite față de smartphone-urile din ce în ce mai similare din ultima perioadă, dar acestea pot fi atât avantaje, cât și dezavantaje. Refuzul integrării unui senzor de amprentă în ecran duce la folosirea unui senzor inferior, în timp ce compania își ignoră proprii senzori foto de generație nouă în favoarea utilizării unora cu rezoluții mai slabe.
În cele din urmă, Sony face stângăcii la anumite capitole precum detectarea atingerilor pe marginea ecranului pentru meniul rapid și nu pare să dea importanță așa mare redării audio la difuzoare, în ciuda faptului că vorbim despre un telefon prezentat drept o unealtă de creație. Totodată, construcția telefonului este de top, iar performanța oferită este comparabilă sau chiar peste alte modele concurente.
Poate că pe piața de camere foto, console de jocuri și televizoare premium, această strategie de „noi știm mai bine” funcționează pentru Sony, dar piața de telefoane este mult mai competitivă, iar un telefon precum Xperia 1 II la un preț atât de mare ar trebui să fie comparabil cu alte modele din același segment de preț la toate capitolele, nu doar la câteva dintre ele.
+ Construcție și materiale premium
+ Ecran cu cea mai înaltă rezoluție de pe un smartphone
+ Camere foto performante, dar nu cele mai bune din piață
+ Autonomie peste așteptări
+ Jack de 3,5mm
- Senzor de amprentă și difuzoare slabe
- Funcții software proprietare slab implementate
- Greu de folosit cu o singură mână
- Prea multe aplicații pentru cameră