După ce funcții să te uiți neapărat atunci când vrei să-ți cumperi un Smart TV

Smart TV-urile sunt acum atât de populare, încât este mult mai greu să găsești de cumpărat un televizor care nu oferă funcții „smart”. De la 499 lei și până la cât te ține buzunarul, producătorii de televizoare au la vânzare televizoare inteligente cu tot felul de funcții, sisteme de operare și opțiuni de conectivitate. Iată care ar fi caracteristicile principale pe care să le verifici atunci când vrei să cumperi un Smart TV.

Ce sistem de operare să alegi pe un Smart TV

Televizoarele inteligente nu sunt la fel ca smartphone-urile, unde ai două opțiuni mari și late pentru sistemele de operare (iOS sau Android). Producătorii mari aleg în principal fie să își creeze propriul sistem de operare, fie să folosească Android TV cu servicii Google, în timp ce producătorii mai mici fie apelează la un Android fără licență, deci fără acces la Google Play Store, fie la alternative mai ieftine precum Roku.

LG livrează televizoare inteligente cu Web OS, unul dintre cele mai rapide sisteme de operare pentru televizoare. Acesta beneficiază de o interfață intuitivă și suport software din partea tuturor serviciilor de conținut video și audio importante. De altfel, unele modele sunt livrate cu o telecomandă „Magică” care oferă posibilitatea de a controla un cursor pe ecran pentru acces rapid la diverse meniuri, asemeni unui mouse.

Smart TV-urile de la Samsung sunt echipate cu sistemul de operare proprietar Tizen. Și acesta este destul de „ușor” ca interfață, fiind afișat în principal ca o bară în partea de jos a ecranului, unde sunt accesibile aplicațiile favorite. Și acesta are suport din partea serviciilor de streaming, acestea fiind accesibile din magazinul de aplicații dedicat.

Modelele Sony, Philips și Panasonic sunt însă livrate cu Android TV, varianta licențiată, cu acces la Google Play Store. Astfel, aceste televizoare pot rula cele mai multe aplicații, fiind disponibile multe dintre cele care se regăsesc și pe telefoane sau tablete. Acesta este însă cel mai complex sistem de operare, așa că, în funcție de model, acesta poate fi mai lent sau mai rapid. Desigur, modelele de top sunt cele mai rapide, navigația între meniuri sau prin aplicații fiind foarte fluentă. Cei care au telefoane cu Android sau computere echipate cu Google Chrome vor putea folosi chiar și funcția Cast din majoritatea aplicațiilor fără un Chromecast. În cazul celorlalte sisteme de operare, doar anumite aplicații pot facilita această funcție (precum YouTube, de exemplu).

Roku este un sistem de operare foarte bine pus la punct, cu o interfață foarte simplă. Acsta este disponibil pe televizoare de la producători precum Sharp, TCL, Hisense și chiar pe câteva modele Philips și oferă acces la o selecție largă de aplicații din toată lumea. De altfel, acesta este unul dintre sistemele de operare care primește actualizări mai des, care adaugă funcționalitatea nouă.

În cele din urmă, brand-urile de buget vin de obicei cu soluții Android fără servicii Google. Astfel, unele sunt echipate cu aplicații pre-instalate și cu magazine de aplicații limitate în ofertă precum Aptoide. De obicei veți găsi cam toate aplicațiile importante pe acele magazine, însă este posibil ca în privința actualizărilor software să nu stea foarte bine pe termen lung. Astfel, dacă o aplicație necesită o versiune mai nouă a sistemului de operare, s-ar putea să rămâneți fără acces la ea.

În afară de cele cu Android fără Google, cam toate sistemele de operare pentru televizoare oferă acces la aceleași capabilități. Dacă vreți un sistem ușor cu control prin Magic Remote, Web OS de la LG este foarte intuitiv, în timp ce Tizen de la Samsung are interoperabilitate bună cu telefoane Samsung și Apple (prin AirPlay 2). Android TV este probabil alegerea „standard” pentru cei care sunt deja în ecosistemul Google.

Ce caracteristici hardware trebuie să verifici la un TV

Atunci când cumperi un Smart TV, după ce te hotărăști la un sistem de operare (și implicit un brand), trebuie apoi să te uiți la caracteristicile hardware și să alegi modelul care se potrivește nevoilor tale.

În primul rând avem diagonala ecranului. Cu cât este mai mare, cu atât mai bine, însă contează foarte mult și spațiul din cameră, dar și rezoluția acestuia. Având însă în vedere că modelele 4K s-au ieftinit foarte mult, probabil că un televizor 4K este recomandat pentru toată lumea în acest moment.

Totuși, nu oricine are nevoie de un ecran de 65” sau mai mare. De asemenea, contează foarte mult și tehnologia folosită. Panelurile cele mai folosite pe televizoare sunt acum de tip IPS, VA (ambele LCD) sau OLED. Toate televizoarele Samsung, atât cele obișnuite, cât și cele din seria QLED folosesc tehnologia VA, în timp ce Sony și LG folosesc pe multe modele IPS. Tot Sony și LG oferă în gama de top paneluri OLED, cele mai scumpe din ofertele lor.

Panelurile sunt de asemenea de tipuri diferite. Un VA din gama ieftină de la Samsung va oferi culori pe 8 biți și luminozitate de maximum 400 nits, în timp ce un QLED din gama superioară va afișa culori pe 10 biți și luminozitate de peste 1000 nits. Acestea din urmă sunt și cele care vor putea afișa conținut HDR la calitatea optimă.

Aceeași situație se întâmplă și cu cele de tip IPS. Nu este de ajuns ca televizorul să fie compatibil cu standardele HDR10, HDR10+ sau Dobly Vision pentru a afișa conținut HDR „adevărat”. Trebuie ca televizorul să aibă compatibilitate cu „wide color gamut”, adică să afișeze culori pe 10 biți în spațiul de culoare DCI-P3, și să ofere o luminozitate de peste 800 sau chiar 1000 nits.

Apoi intră în discuție ceea ce veți face cu televizorul. Dacă vă veți uita la canalele de pe cablu, va trebui să vă asigurați că are un slot pentru card CI+, pentru a putea renunța la set top box și pentru a folosi o singură telecomandă. Apoi, dacă vreți să vă uitați la filme și seriale de pe servicii precum Netflix sau HBO Go, asigurați-vă că are conectica necesară. Dacă poziționați televizorul lângă un router, acesta ar trebui să aibă un port Ethernet pentru conectare la internet prin cablu. Dacă este mai departe, iar un cablu în plus este inestetic, trebuie să vă asigurați că are din fabrică Wi-Fi.

Aceste componente sunt necesare și dacă faceți streaming local de pe un server de Plex de pe PC sau de pe un NAS. Dacă plănuiți să vă uitați la filme de pe un HDD extern sau de pe un stick USB, va trebui să vă asigurați că are una sau mai multe mufe USB. Pentru HDD-uri externe, mufa USB trebuie să ofere și destul curent electric pentru alimentarea acestuia, deci trebuie să fie una de 5V.

În cele din urmă, verificați câte port-uri HDMI are. Dacă aveți o consolă de jocuri, un set top box și mai doriți să conectați încă ceva (poate un player blu-ray, sau încă o consolă și/sau un PC), asigurați-vă că televizorul are destule port-uri pentru a putea conecta totul la el.

Nu în ultimul rând, atunci când doriți să adăugați un soundbar, trebuie să vă asigurați că acesta poate fi conectat la televizor. Dacă acesta se conectează prin HDMI, trebuie ca televizorul să fie compatibil cu standardul HDMI ARC (Audio Return Channel) și să îl conectați pe port-ul corect, marcat de producător. Dacă acesta necesită jack sau mufă TosLink optică, asigurați-vă că televizorul are astfel de mufe.

Chiar dacă există o șansă foarte mică ca un Smart TV din 2020 să nu ofere astfel de opțiuni de montură, verificați totuși dacă există compatibilitate cu suporturi de perete pe format VESA, în cazul în care doriți să suspendați televizorul. Majoritatea au compatibilitate, însă unele necesită suporturi proprietare, în timp ce unele modele de buget nu au deloc.

Este foarte important să verificați toate aceste caracteristici și să cumpărați un televizor care se mulează pe nevoile voastre și în bugetul disponibil. Nu are foarte mult sens să cumperi un televizor 4K dacă stai la distanță de 3 metri de el, întrucât rezoluția nu va face nicio diferență. De asemenea, nu prea are sens să plătești în plus pentru compatibilitate cu standarde HDR, dacă plănuiești doar să te uiți la canale TV și la filme piratate de pe internet care nu afișează în acest standard. La fel și cu port-urile HDMI: dacă nu le vei folosi pe toate, probabil că nu ai nevoie de un televizor cu așa multe. În general, producătorii oferă mai multe port-uri USB și HDMI pe modelele mai scumpe.