Conectorii video
Diferenţele la acest capitol nu sunt majore, dar pot fi luate în considerare de utilizatorii care au mai multe surse de semnal video pe care doresc să le conecteze simultan la LCD TV. Majoritate televizoarelor dispun de conectori Compozit, S-Video, Component, VGA, DVI şi HDMI. Conectorul compozit oferă cea mai slabă calitate a semnalului şi este destul de frecvent la multe dispozitive de redare a semnalului video. Mufa corespunzătoare este de tip RCA cu cablu coaxial. Conectorul S-Video va oferi o calitate mai bună a imaginii decât cel Compozit. Mufa S-Video este destul de comună pentru plăcile video ceva mai vechi. În lipsa unui conector VGA sau DVI pe panoul din spate al LCD TV-ului, S-Video ar putea fi singura soluţie de afişare a imaginii redate de calculator.
Condiţia minimă pentru a afişa semnal video HD este prezenţa conectorilor Component. Aceştia sunt de tip RCA şi pot primi semnal analog sau digital. Conectorii analogici se mai numesc RGB şi fiecare are culoarea componentei de imagine pe care o transmite (roşu, verde şi albastru). Conectorii digitali sunt indicaţi prin notaţiile Y, Pb şi Pr. Dispozitivele cele mai cunoscute care folosesc ieşirea video Component sunt consolele de jocuri, printre acestea numărându-se Sony PS3 şi Microsoft Xbox 360. Trebuie menţionat că nu toate LCD TV-urile acceptă semnal 1080p prin portul Component. Va trebui să consultaţi specificaţiile complete ale dispozitivului în acest sens.
Conectorii specifici calculatorului sunt VGA şi DVI. Primul mai este numit RGB sau D-Sub, după forma conectorului, şi transmite semnalul în mod analogic. Mufa VGA a început să fie din ce în ce mai puţin folosită de producătorii de plăci video, fiind înlocuită de interfaţa DVI. Aceasta transmite semnalul în mod digital şi, teoretic, calitatea imaginii ar trebui să fie mai bună decât cea transmisă prin portul VGA. Pentru ca LCD TV-ul cu conector DVI să fie compatibil cu sursele video HDTV, acesta trebuie să suporte standardul HDCP de protecţie conţinutului digital.
Cea mai nouă interfaţă video şi cel mai frecvent asociată cu formatele video HD este HDMI. Aceasta a fost creată în jurul mufei DVI, dar include pini pentru semnalul audio. HDMI este astfel parţial compatibil cu DVI, o parte din producătorii de plăci grafice oferind în pachet un adaptor DVI-HDMI. La ora actuală există trei versiuni pentru standardul HDMI, 1.1, 1.2 şi 1.3. În cazul în care preconizaţi achiziţionarea unui player Blu-ray sau conectarea unui receiver HDTV prin satelit, vă recomandăm alegerea televizoarelor cu suport pentru HDMI 1.3. Aceasta oferă printre altele o lăţime de bandă dublă faţă de celelalte versiuni şi compatibilitate extinsă cu dispozitive noi.
În cazul în care aveţi mai multe surse video cu acelaşi tip de conector, aţi putea să vă uitaţi după televizoare LCD care au mai multe mufe de acelaşi fel. Unele modele noi se remarcă prin faptul că dispun de două mufe HDMI sau o pereche de conectori de tip Component.
Unghiurile de vizibilitate
Este recomandat să cumpăraţi un LCD TV cu unghiuri de vizibilitate cât mai apropiate de 180 de grade. Evitaţi valori de 160 de grade care implică prezenţa un panou mai vechi. Panourile folosite de modelele noi au în cele mai multe cazuri unghiuri de vizibilitate verticale şi orizontale de 176 sau 178 de grade.
Se poate spune că fenomenul LCD TV, cu febra aferentă, a prins şi la români. Dacă nu te poţi lăuda cu maşina din garaj, trebuie măcar să ai diagonala televizorului mai mare decât a vecinului. Ne întrebăm totuşi dacă avem nevoie de noile televizoare şi dacă da, ce trebuie să ştim când vrem să cumpărăm unul.
Avantajele LCD TV-urilor
Avantajele LCD TV-urilor în faţa televizoarelor obişnuite sunt majore. Unul dintre cele mai importante este lipsa radiaţiei X specifice tubului cinescop. Un alt avantaj la fel de important este dimensiunea. Televizoarele cu cristale lichide sunt subţiri, rareori depăşind 10-15 cm grosime. Mulţi ar putea să întrebe de ce nu am menţionat diagonala sau rezoluţia. Acestea sunt într-adevăr avantaje foarte importante, dar de care marea majoritate a românilor nu se pot bucura.
Privind lucrurile doar din perspectiva televiziunii, în ţara noastră LCD TV-urile sunt aproape inutile. Nicio televiziune naţională nu transmite programele la rezoluţie HD, iar reţeaua actuală de televiziune prin cablu nu permite retransmiterea canalelor externe HD. Există câteva excepţii, dar numărul clienţilor care îşi permit să plătească abonamente de până la 100 euro/lună pentru televiziune digitală de tip IP TV este în cel mai bun caz de ordinul sutelor.
Tot din perspectiva televiziunii standard definition care este cea mai populară la noi în ţară, diagonala mare a LCD TV-urilor nu este pusă în valoare. Aspectul ecranelor cu cristale lichide este 16:9, pe când cel al televizoarelor obişnuite este de 4:3. Astfel, fie vom avea două zone nefolosite de o parte şi de alta a imaginii, fie vom scala imaginea 4:3 pe un ecran 16:9, distorsionând semnificativ informaţia afişată.
Dacă ne gândim că un LCD TV poate fi uşor conectat la un player DVD sau la un calculator de pe care se pot reda filme cu rezoluţii mai mari de 640×480, atunci lucrurile se schimbă. Acesta este la ora actuală cel mai important avantaj din perspectiva rezoluţiei şi a diagonalei mai mari oferite de un LCD TV.
Comparativ cu televizoarele obişnuite, majoritatea LCD TV-urilor nu au ecran care reflectă lumina. Asta însemnă că ele se vor vedea bine şi într-o încăpere luminată natural şi nu vor reflecta o sursă de lumină puternică, cum ar fi un bec. Un ultim aspect, mai mult sau mai puţin important, este acela că o imagine fixă poate lăsa urme definitive pe un tub catodic dacă este afişată mult timp. Acest lucru nu se aplică la panourile LCD.