Anul acesta, Premiul Nobel pentru Fizică a fost primit de Rainer Weiss, Kip Thorne şi Barry Barish. Cei trei au măsurat pentru prima dată undele gravitaţionale, demonstrând existenţa lor. Aceasta a fost numită „descoperirea secolului”.
Primul care a prezis existenţa undelor a fost Albert Einstein, dar celebrul fizician nu a avut tehnologia necesară pentru a le detecta. Acestea sunt provocate de evenimente „cataclismice” în spaţiu, precum ciocnirea a două găuri negre sau explozia unei stele. În urma unor astfel de evenimente apar valuri în „ţesătura” spaţiu-timp. „Undele gravitaţionale au o structură asemănătoare cu cea a luminii. Ele sunt un tip radiaţii electromagnetice, doar că ondulaţiie lor sunt, de fapt, spaţiul şi timpul pe care le cunoaştem cu toţii. Putem face următoarea comparaţie: dacă punem în mişcare particule încărcate electric, obţinem lumină, dar, în momentul în care punem în mişcare mase întregi de materie, obţinem unde gravitaţionale”, a explicat astrofizicianul NASA Ira Thorpe, potrivit
Descoperă.
Undele gravitaţionale vor simplifica descoperirea de fenomene şi corpuri în univers. Practic, începe o nouă eră în astronomie. „Undele gravitaţionale ar putea fi şi mai revoluţionare decât a fost telescopul, deoarece sunt diferite de sursele luminoase”, a afirmat astrofizicianul David Shoemaker, de la Massachusetts Institute of Technology (MIT). El crede că undele gravitaţionale pot ajuta la explicarea formării galaxiilor.