Tot mai des întâlniţi în uzinele de automobile şi alte domenii din industrie unde sunt desfăşurate activităţi repetitive, roboţii sunt foarte apreciaţi pentru viteza şi acurateţea cu care îndeplinesc sarcinile alocate, fără pauze de masă şi la costuri reduse de exploatare. Foarte eficienţi în activitatea pentru care au fost programaţi, roboţii controlaţi de calculator devin însă complet neajutoraţi atunci când sunt confruntaţi cu probleme noi, solicitând creativitate şi găsirea de soluţii din mers.
Luăm spre exemplu asamblarea de mobilă IKEA, o provocare relativ simplă chiar şi pentru cei mai puţin experimentaţi dintre noi. În loc de a urma un parcurs dinainte stabilit, experimentul desfăşurat de un grup de cercetători ai Nanyang Technological University din Sngapore a pus la încercare capacitatea roboţilor de a improviza, folosind încercări succesive pentru găsirea de soluţii la probleme nou întâlnite.
În timp ce actuala generaţie de roboţi pot asambla bucăţi de autoturisme în timp record şi cu precizie măsurată în zecimi de milimetru, orice altă activitate care nu a fost dinainte programată îi lasă complet neputincioşi. Lipsa capacităţii pentru improvizarea de soluţii la probleme neprevăzute exclude, deocamdată, folosirea roboţilor în acele domenii de activitate care solicită flexibilitate în alegerea modului de abordare.
În cazul de faţă, instrucţiunile preprogramate în calculator sunt înlocuite cu un manual de utilizare clasic, ilustrat cu poze şi explicaţii imposibil de înţeles pentru calculator. În schimb, sistemul ajutat doar cu vedere rudimentară şi câţiva senzori încorporaţi în braţul robotizat trebuie să descopere singur modalitatea optimă de asamblare folosind încercări succesive. Din păcate, lipsa unui echivalent pentru intuiţie exclude posibilitatea improvizării unei soluţii rapide, stângăcia mişcărilor arătând că angajaţii din fabricile de mobilă nu au motive să se teamă că şi-ar putea pierde job-ul în faţa unui robot.