Simple jucării pentru oamenii de rând, dronele zburătoare au însă origini mult mai tenebroase, tehnologia din spatele acestora originând direct din industria militară, aşa numitele UAV-uri perfecţionând ceea ce majoritatea dinte noi numim astăzi, pur şi simplu, jucării.
Dronele controlate cu ajutorul unui joystick rudimentar, sau autonome pe de-a-ntregul, au devenit atât de puţin costisitoare încât oricine şi le poate permite, inclusiv armatele unor ţări care până de curând nu au avut de-a face cu asemenea inovaţii.
Atunci când sunt create special pentru aplicaţii militare, dronele pot fi folosite pentru a ataca direct obiective militare, supraveghere, sau pentru a livra „provizii” utile în diferite operaţiuni. Însă cel mai adesea este vorba despre simple operaţiuni de supraveghere, dronele fiind perfect pregătite pentru observaţii de la distanţă, atrăgând cât mai puţin atenţia la sol.
Însă armata turcă pare să fi dus lucrurile mai departe decât atât, găsind o modalitate pentru a amplasa mitraliere complet funcţionale la bordul dronelor, fără ca reculul acestora să destabilizeze traiectoria de zbor.
Fixată la capătul unui braţ stabilizator, mitraliera de tip convenţional poate fi îndreptată asupra oricărui obiectiv fără ca rafalele trase să rateze ţinta.
Cu această invenţie, dronele zburătoare tranziţionează deodată de la simple dispozitive pentru supraveghere la veritabile arme de asalt, capabile să lovească orice ţintă desemnată atât timp cât se află în aria de vizibilitate.
Probabil justificat, sistemul denumit Asisguard stârneşte deja îngrijorare, tehnologia adaptată pe un dispozitiv de zbor creat iniţial pentru uz comercial putând fi duplicată şi pentru alte aplicaţii nu tocmai legale, cum ar fi atentatele teroriste.
Având în vedere direcţia luată de tehnologiile actuale, dezvoltarea unor contramăsuri şi mai sofisticate, precum sisteme laser anti-drone este poate inevitabilă, pregătind terenul pentru o nouă eră a războaielor hiper-tehnologizate.