8 lucruri care îmi plac şi 2 care lipsesc din noul Google Photos

Unul din capetele de afiş la conferinţa Google I/O, dincolo de Android M, a fost lansarea Google Photos. Chiar dacă este, de fapt, vechiul Photos din Google+, noul serviciu reprezintă o veste bună pentru utilizatori şi un pas important pentru Google, care ştie cât de importante sunt fotografiile pentru business-ul lui.

Se ştia deja cu ceva timp înainte că Google va separa serviciul Photos de Google+. Dar surpriza plăcută a venit din faptul că nu este doar un rebranding sau o simplă repoziţionare a produsului. Noul Google Photos vine cu noi aplicaţii şi funcţii care-l fac atrăgător pentru mulţi dintre cei care vor să-ţi ţină fotografiile online.

După o săptămână în care l-am întors pe toate feţele, am descoperit destule aspecte care-l fac un rival, poate nu imediat, dar în perspectivă, pentru servicii precum Flickr şi chiar Facebook. Am vrut să-l testez o perioadă relevantă pentru a-l prezenta în cunoştinţă de cauză, dincolo de ce s-a spus oficial, dincolo de ce s-a scris în grabă, imediat după lansare.

Iată care sunt atuurile şi punctele slabe ale noului Google Photos.

Spaţiu nelimitat cu o condiţie

Când îţi urci fotografiile pe Google Photos ai două opţiuni privind calitatea la care vor fi stocate: High Quality şi Original. Dacă optezi pentru prima variantă vei avea spaţiu nelimitat, dar fotografiile la rezoluţie mare (în termenii de folosire se menţionează imaginile mai mari de 16 MP) vor fi compresate automat. În cazul celei de-a doua opţiuni, fotografiile vor fi salvate aşa cum sunt, dar va trebui să te limitezi la spaţiul comun alocat serviciilor Google.

Compresie eficientă

Parea bună dacă alegi opţiunea High Quality este că nu trebuie să te temi de compresie, chiar dacă pare o sperietoare. Google pare să fi pus la punct un algoritm care realizează acest lucru fără pierderi semnificative de calitate. Ba chiar uneori nici nu se observă diferenţa între imaginea originală şi cea compresată.

Căutarea informaţiilor în imagini

Suntem obişnuiţi ca atunci când vorbim de căutare într-o colecţie de fotografii, aceasta să se limiteze la informaţiile EXIF – data, descrierea, tag-ul şi parametrii foto salvaţi în fiecare fişier. Doar că, pe lângă acestea, Google dispune (neffind însă singurul, Microsoft are ceva similar pe OneDrive) de un sistem de recunoaştere optică a anumitor elemente din fotografii: munţi, cer, plajă, flori, copacii, mâncare, maşini, locuri de joacă, nunţi!, pisici, câini, păsări, castele, statui, peşteri, picnicuri şi multe altele. Şi, cu toate că se mai strecoară şi erori (precum veveriţe catalogate ca maimuţe), sistemul face o treabă nesperat de bună în a recunoaşte şi a cataloga automat fotografiile. Iar toate aceste date pot fi scoase la iveală printr-o banală căutare după termeni precum cei deja menţionaţi.

Tip: dacă vrei să derulezi rapid la o anumită dată, caută după data respectivă. De exemplu, dacă vei căuta după ”june 2013”, vei dus automat la fotografiile din acea perioadă.

Aplicaţii mobile, interfaţă unitară

În primul rând, am apreciat faptul că a fost o lansare unitară şi că odată cu serviciul au fost lansate şi aplicaţiile de Android, respectiv iOS. Şi, culmea, cea de iOS funcţionează ireproşabile, spre deosebire de majoritatea aplicaţiilor Google care nu se împacă tocmai bine cu platforma Apple.

Toate aplicaţiile, de Android, de iPhone, de iPad şi cea de browser, împărtăşesc aceleaşi principii de design, astfel că nu ai nici cea mai mică dificultate în a folosi oricare versiune.

De asemenea, aplicaţiile mobile includ gesturi care modifică modul de afişare al pozelor. Folosind clasicele pinch in şi pinch out poţi alege unul din cele patru moduri de afişare – cu thumbnail-uri mai mari sau mai mici.

Un aspect important, în special pentru aplicaţia de iOS, este faptul că aceasta poate înlocui complet aplicaţia Apple. Şi asta pentru că, pe de o parte, aplicaţia Google Photo va afişa toate imaginile, inclusiv cele locale care nu au fost sincronizate automat şi, pe altă parte, pentru că pune la dispoziţia utilizatorului un set de funcţi de editare similar cu cel oferit de aplicaţia celor de la Apple. Practic, Google le pune pe tavă utilizatorilor de iOS spaţiu nelimitat de stocare online, ca alternativă la cei 5 GB oferiţi gratuit de iCloud pentru toate aplicaţiile şi fişierele sincronizate de pe dispozitivele Apple. O mare bilă albă pentru Google la acest capitol.

Tip: dacă vrei să ştergi pozele din memoria telefonului, dar să le păstrezi în Google Photos, foloseşte opţiunea „remove device copies”, în locul unui „delete” obişnuit, care va elimina fotografiile atât de pe Google Photos, cât şi de pe toate device-urile pe care acesta este instalat.

Assistentul virtual

Vechiu Photos din Google+ avea o funcţie, numită Auto Awesome, care crea automat diverse imagini, de la gif-uri animate, la colajuri din pozele originale. Aceasta s-a reîncarnat sub numele Assistant în noul Google Photos, dar a primitit şi câteva funcţii noi. De exemplu, poate crea automat aşa-numitele Stories, un fel de albume cu o grafică a la Flipboard.

Deşi crearea se face automat, acestea nu sunt şi salvate în acelaşi mod. Utilizatorul este notificat şi va alege creaţiile automate pe care doreşte să le păstreze.

Trash

Nu e neapărat o funcţie inovatoare, dar este binevenită. Imaginile şterse sunt mutate în trash unde sunt ţinute timp de 60 de zile. Dacă în acest timp nu se doreşte restaurarea lor, acestea vor fi elimiate automat şi definitiv.

Funcţii de editare

Deşi lipsesc funcţiile avanste de prelucrare a fotografiilor, ceea ce oferă Google Photos în acest moment (parametrii de bază ai imagini, reglare automata, efecte, crop şi rotate) este suficient pentru majoritatea utilizatorilor. În plus, opţiunile sunt intergarte excelent şi sunt disponibile inclusiv în aplicaţiile mobile.

Sistem simplu de sharing

În mod implicit toate fotografiile urcate în Google Photos, indiferent de metoda folosită, sunt private. Pentru share, dincolo de postarea pe reţelele sociale, poţi alege să fie generat un link public. Pozele sau albumele cu link-uri publice nu vor fi afişate în vreun loc public, ci vor putea fi vizionate doar de cei cărora le trimiţi link-ul.

Google Photos are chiar şi o secţiune în care sunt listate toate link-urile pe care le-ai creat. Dacă, la un anumit moment, decizi că e cazul să ştergi acele link-uri pentru a nu mai fi accesibile nimănui, ştii unde să le găseşti.

La capitolul puncte slabe, primul pe listă este managementul fotografiilor. Ca şi în cazul altor servicii, Google nu pune mare preţ pe organizarea fişierelor. El crede că poţi să arunci totul la grămadă şi să te bazezi doar pe căutare.

Sigur, există o secţiune dedicată albumelor, ceea ce e bine. Dar funcţiile de organizare a acestora şi a fotografiilor pe care le conţin sunt rudimentare în cel mai bun caz. De exempu, nu îţi este arătat nicăieri din ce album face parte fotografia selectată. O poţi adăgua la un album, fără să ştii dacă deja face parte din alt album. Poţi elimina o imagine dintr-un album, dar nu o poţi şterge direct din cadrul albumului (trebuie să te duci în secţiunea All photos şi să o cauţi acolo). Şi multe alte exemple de genul ăsta.

Ce aş mai fi vrut să văd la Google Photos, dar sper că Google are în plan acest lucru, era dezvoltarea unei comunităţi. Grupuri, follow, like şi alte funcţii care se regăsesc pe site-uri precum Flickr sau 500px care să atragă pasionaţii de fotografie, nu doar cei care vor să-şi stocheze fotografiile din vacanţe, şi să confere serviciului o latură socială care să crească implicarea utilizatorilor.

Bonus: eliminarea automată a dublurilor, cu care Google s-a lăudat la prezentarea oficială, nu funcţionează. Cel puţin pe contul meu, cel puţin deocamdată.

Una peste alta, noul Google Photos are parte de un start excelent. Tot ce poţi spera, având în vedere istoricul zbuciumat al multora din serviciile Google din ultimii ani, este că nu va ieşi curând din focusul companiei şi va fi îmbunătăţit progresiv. Fobia Google este în creştere în rândul utilizatorilor, iar ultimul lucru de care are nevoie compania americană este să alieneze şi mai mulţi utilizatori prin abandonarea prematura a unor proiecte populare. Nu eşti niciodată prea mare să eşuezi. Însă, Google Photos pare să fie, în sfârşit, serviciul foto pe care Google trebuia să-l aibă de mult. Mai trebuie doar puţin cizelat şi apoi solidificat cu o puternică latură socială.