Intimitatea pe Internet – doar în comă sau moartă de-a binelea?

„Utilizatorii sunt dispuşi să renunţe la intimitatea lor pentru
a face cunoscute din ce în ce mai multe informaţii pe Internet.”
Spune asta Mark Zuckerberg, tânărul antreprenor american,
cofondator şi CEO al popularei reţele sociale Facebook. Aşa să
fie?

Intimitatea pe Internet este un subiect extrem de sensibil. Pe
de o parte, avem militanţii fanatici ai intimităţii care îşi smulg
părul din cap de teamă că informaţii personale super secrete ar
putea ajunge publice. Pe de altă parte, avem companii precum Google
sau Yahoo care se jură că datele tale sunt bine păstrate şi niciun
curios răuvoitor nu va putea trage cu ochiul. La mijloc cad victime
utilizatorii normali, oameni obişnuiţi care nu sunt experţi în PHP
şi nici nu nu îşi fac griji că alţii ar putea afla ce au mâncat
aseară.

Curentul Zuckerberg

Zuckerberg spune că intimitatea este depăşită
şi că oamenii nu mai ţin cu dinţii de ea. În schimb, aceştia
preferă să partajeze în cadrul reţelelor sociale tot felul de
informaţii mai mult sau mai puţin personale. Pe undeva Zuckerberg
are dreptate, dar face, în opinia mea, o mare greşeală:
generalizează. Generalizarea e o prostie oricand, nu doar pe tema
intimităţii. E o prostie să spui că toţi oamenii sunt într-un fel
sau altul ori să cataloghezi o mulţime de oameni în funcţie de
tiparul unui singur individ.

Poate ca multora dintre noi chiar nu le pasă daca pozele pe care
le-au pus pe Facebook sunt văzute de toată lumea sau doar de un
cerc restrâns de prieteni. Alţii însă au grijă să controleze în
amănunt ce informaţii personale ajung publice. De aceea, nu poţi să
spui că toţi utilizatorii vor un nivel ridicat de intimitate sau
viceversa – că niciunui user nu-i pasă de acest aspect. Trebuie să
le pui la dispoziţie opţiunile necesare pentru ca fiecare dintre ei
să poată decide ce şi cum ajunge public. Mai rămâne ca utilizatorii
să şi ştie ce opţiuni au.

Zuckerberg este expresia curentului din extrema care susţine că
intimitatea e moartă. Zuckerberg are tot interesul să se
aleagă praful de intimitatea noastră. Cu cât mai multe
informaţii publice, cu atât mai bine pentru Facebook şi restul
reţelelor sociale. Zuckerberg înceracă să ne convingă că are loc o
revoluţie, când de fapt e lovitură de stat.

Intimitatea ca afecţiune psihiatrică

La polul opus există un nucleu dur, aflat la graniţa dintre
paranoia şi mania controlului, pentru care intimitatea este sfântă.
Aceştia suspectează orice mişcare a companiilor online şi nu se
feresc să le acuze că fură datele utilizatorilor, chiar şi atunci
când nu este cazul.

Vă amintiţi interminabilele discuţii din urmă cu 5 ani, când a
fost lansat Gmail? Google a fost acuzat atunci că, pentru a afişa
reclame relevante, citeşte mail-uri utilizatorilor. A renunţat
cineva la Gmail pe baza acestei suspiciuni? Din contră, Gmail este
unul dintre cele mai populare servicii de mail.

Aici îi dau parţial dreptate lui Zuckerberg. Aici se vede că
oamenii pot trece cu vederea eventualele suspiciuni legate
de intimitate, pentru a beneficia de facilităţile unui produs
bun. Să presupunen că lui Google i-ar păsa într-adevăr ce
comunici tu prin mail şi că ţi-ar citi mesajele. Ca utilizator de
Gmail, ai fi dispus să renunţi la toate funcţiile oferite de acesta
pentru a-ţi păstra intimitatea?

Un ideal numit intimitate

Adevărul este că, pentru utilizator, intimitatea este o
himeră. Nu ai nicio certitudine. Nu ştii unde ajung
informaţiile tale personale sau pe unde mai poposesc mail-urile în
drum spre destinatar. Ideal ar fi ca intimitatea pe Internet să fie
o regulă, să existe organisme care verifică respectarea ei şi
metode de coerciţie pentru cei care o încalcă. Intimitatea este
unul din numeroasele lucruri care nu sunt în regulă cu Internetul
actual. Doar unul.

Pe tema intimităţii au curs şi vor mai curge şi pe viitor râuri
de cerneală şi şiruri de pixeli. Degeaba. Este o controversă care
nu avea prea curând o finalitate. Fiecare se descurscă cum poate,
fiecare face ce ştie. Intimitatea noastră este din ce în ce
mai redusă în viaţa de zi cu zi, ce pretenţii să avem de la o reţea
online?