Call of Duty: Modern Warfare 2, cruciadele mileniului trei pe PC

Al Doilea Război Mondial a fost întors pe toate părţile în
seriile Call of Duty, iar Activision şi Infinity
Ward trebuiau să vină cu ceva nou. Acel ceva s-a numit Call
of Duty: Modern Warfare, un joc care s-a bucurat de un
succes enorm, iar în primăvara acestui an a fost votat de către
public, în cadrul premiilor BAFTA, drept jocul anului
2008. Era de aşteptat să aibă parte de o continuare,
mai ales că aceste cruciade moderne par a nu se mai sfârşi, astfel
că pentru producătorii de jocuri care aleg o astfel de tematică,
idelile vin pe ţeavă, autoservite. Aşa că a apărut Call of
Duty: Modern Warfare 2, un joc învechit din punct de
vedere conceptual, dar care se bazează pe modul
multiplayer şi pe câteva
îmbunătăţiri menite să ne ţină cât mai mult în
fotoliul de gaming. În cele ce urmează ne vom referi strict la
versiunea PC.

Special Ops

Aceasta este una dintre noutăţi – un mod de joc interesant în
care, contra timp, trebuie să duci la bun sfârşit diverse
misiuni grupate în serii – singur sau
alături de un partener. Pentru a putea coopera cu
un prieten, este necesar să ai un cont Steam (la
fel şi el). În funcţie de cât de rapizi şi precişi sunteţi (adică
evitarea uciderii de ostatici sau civili), la atingerea
obiectivului se vor acorda maximum 3 stele.

Unele misiuni sunt extrem de plictisitoare din cauză că se
petrec pe acelaşi teren din modul clasic Single Player, ba chiar se
reeditează scenarii din primul Modern Warfare. Cu toate acestea,
Special Ops ne oferă şi misiuni noi cu scenarii
intrigante ce au un rol important în a ne menţine ridicat
interesul, în special pentru că modul Single Player este
scurt (cam cinci, şase ore de joc efectiv). Şi uite aşa
ajungem la Multiplayer, practic ingredientul forte al jocului.

Multiplayer

Aşa cum se prezintă în momentul de faţă, modul multiplayer din
Modern Warfare 2 nu o să ajungă să egaleze popularitatea
legendarului „Counter-Strike”, unul dintre motive fiind
lipsa unui server dedicat, fapt ce la nivelul de
competiţie profesional (sau să zicem la un nivel mai pretenţios)
are un rol extrem de important. De asemenea, căutarea unei
conexiuni bune reprezintă o misiune mai grea decât oricare
alta din joc. Nu există o sortare a celor mai rapide şi stabile
conexiuni, trebuie căutate manual prin numeroase liste. Legat de
stabilitate, s-a întâmplat deseori să se piardă legătura sau să
apară neplăcutele lag-uri chiar şi când am selecat o conexiune
teoretic bună. Aceste aspecte vor fi cu siguranţă taxate de
jucătorii înrăiţi. În fine, o absenţă importantă în toate modurile
de joc este consola de comenzi.

Nu vă miraţi însă, jocurile sunt orientate din ce în ce
mai mult către Playstation şi Xbox, iar
posesorii de PC-uri vor trebui să se mulţumească în viitor cu nişte
„emulări” fără nici cele mai elementare opţiuni. O să avem play şi
quit, într-un super-meniu 3D cu efecte mai tari decât cele din joc.
Consolele din Quake şi Half Life sunt istorie. Să
acceptăm asta (sau nu?).

Pentru distracţie la modul „nu te supăra,
frate”, multiplayer-ul este bun şi alungă oricând
plictiseala instalată în timpul misiunilor single. Tot am vorbit de
plictiseală şi monotonie, nu vreau să înţelegeţi greşit. Jocul în
single player este extrem de agitat şi rareori ai timp să te uiţi
pe pereţi, dar din punct de vedere al conceptului este practic
epuizat. Cei care au terminat primul Modern Warfare, dacă îl vor
cumpăra pe al doilea o vor face pentru multiplayer, nu pentru a mai
umple cu fier nişte terorişti controlaţi de calculator.

Single Player

Modul single-player sau „campanie” este cum
spuneam scurt, dar foarte intens. Nu înţeleg
totuşi de ce începe cu acelaşi ingrat tutorial pe care îl cunoaştem
încă de acum şase ani, de când a apărut primul Call of Duty şi mai
ales de ce nu putem sări peste el. Bine că nu durează mult şi, după
câteva minute de mers înainte şi înapoi, tras la ţintă din toate
poziţiile şi jucat „gropiţa” putem începe adevăratele
confruntări.

Un aspect interesant este posibilitatea de a refuza
misiunile ce ar putea stârni controverse – cum ar fi cele
în care eşti infiltrat într-o bandă de terorişti şi poţi face un
adevărat masacru omorând civili.

Cât despre acţiunea propriu-zisă, ea este
alimentată de un realism adecvat (mai puţin
binecunoscuta vindecare în cinci secunde la adăpostul unei căpiţe
de fân sau după un butoi cu motorină) şi de o viteză de
desfăşurare remarcabilă. La un moment dat, se întâmplă
să-ţi pierzi concentrarea judecând că de fapt vizionezi „Black Hawk
Down” sau ceva de genul. Grafica nu este
impresionantă, dar decentă cu siguranţă. În plus, aşa cum
am mai zis, nu ai timp să admiri texturile –
inamicii, deşi controlaţi de calculator,
au un AI destul de bun şi peste toate acestea
sunt numeroşi.

Merită menţionate şi cursele furibunde cu maşini
blindate şi snowmobile, unde impresia de viteză este
extraordinară. Una peste alta, single player-ul are
suficiente adiţii cât să nu te dezamăgească, dar
insuficiente pentru a face din Modern Warfare 2 un FPS de
referinţă.

În final, să trecem în revistă şi cerinţele de sistem pentru

Call of Duty: Modern Warfare 2.

Cerinţe de sistem

CPU: Intel Pentium 4 la 3,2 GHz sau AMD Athlon 64 3200+
GPU: ATI Radeon 1600XT sau Nvidia GeForce 6600GT cu 256 MB
RAM
HDD: 12 GB
Conexiune la Internet

Vezi şi galeria foto
cu capturi din Call of Duty: Modern Warfare
2.