Păsări din România, imprimante color şi multă documentare

Când ai o fată ambiţioasă, care se luptă pentru cea mai bună medie în clasă, trebuie să fii pregătit pentru orice. S-ar putea să dezvolţi sentimente negative faţe de o profesoară de biologie ce propune clasei un proiect despre păsările sălbatice din ţara noastră. De ce? Pentru că vei deveni imediat partenerul de proiect preferat al fetei tale. De obicei, mă bucur când pot fi de ajutor în astfel de situaţii, mai ales că ele nu se ivesc foarte des. Lucrurile se schimbă atunci când trebuie să fii coautor al celui mai mare, mai bun şi mai bine documentat proiect din clasă despre păsările sălbatice din ţara noastră. Şi cu ocazia asta s-ar putea să găseşti o scuză pentru a cumpăra o imprimantă nouă, ceva mai capabilă la capitolul foto.

Nu mă consider expert la căutări pe Google, însă cu siguranţă că sunt mai rapid decât fiica mea. În plus, pot să sortez mai repede informaţiile relevante. În discuţiile din clasă, ea a aflat că ale ei colege vor încerca să facă un proiect în care să includă cel puţin 10 păsări sălbatice, cu poză şi informaţii despre ele. În urma discuţiilor din familie, mi s-a impus concluzia că noi trebuie să pregătim un proiect cu cel puţin 20 de specii de păsări, dacă nu chiar 25. Trebuia să luăm în calcul şi ambiţia altor colege de clasă.

Din fericire pentru noi, subiectul păsărilor din ţara noastră este dezbătut în suficient de multe materiale de pe Internet. Lista cu cele mai numeroase 100 de specii a fost uşor de găsit. Pozele nu lipseau nici ele. Au apărut însă mici probleme la găsirea informaţiilor despre fiecare specie în parte. Le mulţumim ornitologilor români ce postează pe Internet pentru că sunt buni cunoscători ai denumirilor latine ale zburătoarelor. În aceste condiţii, poţi să te inspiri de pe Wikipedia sau de pe alte pagini în limba engleză. Multe specii de la noi trăiesc şi în alte ţări şi au fost studiate şi de cercetători străini.

Cu o listă cu mai bine de 100 de specii şi poze pentru ele, am fost nevoit să astâmpăr un avânt tineresc. Am insistat ca lista finală să se oprească la 20 de păsări şi speciile să fie alese dintre cele mai uşor de recunoscut. Spre exemplu, cojoaica de pădure sau Certhia familiaris numără aproape două milioane de indivizi în ţara noastră, însă eu nu am văzut vreodată unul deşi m-am plimbat prin mai multe păduri ale patriei. A fost mai uşor s-o conving să le aleagă pe cele pe care le-a văzut la ţară, la bunici, într-o zonă de deal.

Odată lista finalizată, am purces la adunarea informaţiilor despre păsăretul autohton. Cantitatea de text nu trebuia să fie foarte mare pentru fiecare specie. Am stabilit că proiectul va consta din pagini individuale pentru fiecare specie. Imaginea urma să troneze în jumătatea superioară, iar informaţiile erau dispuse sub ea. Trecem peste cele câteva zile în care am lucrat simultan cu fiica mea pe două calculatoare pentru a găsi informaţiile despre proiect.

Ajuns în forma digitală finală, sigurul lucru care a mai rămas de făcut a fost punerea lui pe hârtie. Pozele cu păsări au culori foarte frumoase, însă nu necesită o imprimată foto dedicată. Folosind calitatea maximă oferită de noul multifuncţional achiziţionat, am obţinut poze suficient de bune pentru nota 10. În plus, cartuşele individuale de culoare pot fi înlocuite separat. În cazul nostru, galbenul s-a consumat cel mai mult după cele 20 de poze printate. În ziua prezentării proiectului, nervozitatea era la cote maxime. Nota 10 a venit exact aşa cum era de aşteptat.