Referatele – între originalitate şi inspiraţie

Americanii le numesc rapoarte, dar la noi s-au transformat în referate. Acest fenomen a luat atât de mult amploare, încât a ajuns să fie sursă de venit pe Internet. La bază, conceptul nu este rău deloc. Îl pui pe un elev să se documenteze în legătură cu un subiect şi apoi să scrie un material pe această temă. În principiu, aceasta este o tehnică bună de învăţare, în care elevul are un rol activ. În plus, îşi pune la lucru şi competenţele de compoziţie. Un referat poate să indice profesorului cât de bine se pricepe autorul să sintetizeze o idee şi s-o exprime în scris.

Suntem în 2013, înconjuraţie de calculatoare şi tablete conectate la Internet şi trebuie să pregătim într-o săptămână un referat cu un anumit subiect. Care sunt opţiunile unui elev obişnuit? Din păcate, mulţi vor apela la unchiul Google cu o simplă căutare de tip „referat pe tema x”. În secunda următoare va avea la dispoziţie mai multe pagini cu rezultate mai mult sau mai puţin utile. Ţinând cont de comoditatea adolescenţilor din ziua de astăzi, mulţi au găsit o sursă de venit în site-urile cu referate scrise pe diverse teme. După câteva acţiuni Copy/Paste şi o trecere în revistă a materialului, referatul este gata în mai puţin de un sfert de oră. Autorul nu este însă de acord cu această practică, aşa încât copilul său, elev de şcoală generală, îşi face referatele în cu totul alt mod.

Cum stăteau lucrurile cu 10-15 ani în urmă?

Îmi aduc aminte de momentele din şcoala generală sau liceu în care eram nevoit să fac un astfel de material. Pe vremea aceea termenul de referat nu era împământenit, Internetul nu era accesibil pentru toată lumea şi mersul la bibliotecă era demodat. Dacă aveai la dispoziţie un calculatoar, puteai să împrumuţi de la un prieten o mică colecţie de CD-uri cu o enciclopedie. Obţinută mai mult sau mai puţin legal, ea îţi oferea acces la informaţii pe subiecte foarte diverse. Cum CD-urile trebuia returnate rapid, preluai textul, îl imprimai şi apoi te puneai pe treabă la birou. Cunoştinţele de limba engleză erau obligatorii, Encyclopedia Britannica nefiind încă tradusă în limba română.

Cum ar putea fi realizat în mod corect un referat

Într-o societate foarte avanasată tehnologic precum a noastră, este foarte probabil ca după absolvirea facultăţii să ajungi să lucrezi la un birou, în faţa unui calculator. Acestea fiind spuse, încerc să reduc timpul petrecut de băiatul meu în faţa calculatorului. Pentru pregătirea unui referat aş putea să-l las mai multe ore cu tableta sau laptopul în faţă, pentru a căuta materiale cât mai variate. Prefer însă o altă soluţie.

Chiar şi cu aplicaţia de control parental activă, un calculator conectat la PC se transformă uşor într-o sursă de distracţie. Wikipedia este utilă, dar te poate face să-ţi pierzi concentrarea prin cantitatea enormă de informaţie pe care o deţine. Pleci de la un subiect simplu şi după două ore ajungi la concluzia că eşti la al şaptelea articol care nu are legătură cu subiectul referatului. Soluţia pentru această problemă poate să pară puţin extremă, dar este eficientă: imprimarea materialelor relevante.

După 20-30 de minute de documentare, fiul meu poate alege mai multe materiale pentru a fi imprimate. Numărul de pagini nu este foarte important, deoarece ele vor fi imprimate cu opţiunea Draft. Nici prezenţa imaginilor în pagină nu este o problemă. Ele vor fi redate cu nuanţe de gri, urmând a fi inserate color în referatul final. Cu materialele suport imprimate pe masă, conexiunea la Internet a calculatorului poate fi dezactivă, iar referatul urmează să fie redactat în format digital.

Personal, aş fi preferat ca profesorii să ceară referate scrise de mână. Este o metodă destul de simplă de-al pune pe elev la treabă, fie chiar şi pentru a copia un text de pe ecranul calculatorului. În plus, atunci când treci tot textul prin vârful pixului, îţi rămân în minte câteva idei din el. Un referat „original”, realizat cu informaţii preluate din mai multe materiale, îl ajută pe elev atât pe moment (nota de a doua zi), cât şi pe termen lung.