Procesul unui sistem de operare – Windows 7

Despre un sistem de operare nu poţi să emiţi concluzii după doar o săptămână, mai ales când vorbeşti despre o versiune beta. În cel mai bun caz îţi poţi forma o primă impresie. Cele ce le vei citi în acest articol sunt concluziile trase după o săptămână de utilizare a lui Windows 7, ideile pe care cei care nu au încercat Windows 7 trebuie să le aibă în vedere înainte de a purcede la instalare. Calităţile şi punctele slabe ale lui Windows 7, aşa cum par ele, după o scurtă perioadă investigare.

Status quo

Windows 7 va avea o presiune suplimentară pe umeri, faţă de alte sisteme de operare Microsoft. Vine după Vista, un sistem care a nemulţumit multă lume şi trebuie să repare greşelile făcute de acesta. Sau măcar acopere crăpăturile cu vopsea. Însă nu este corect şi nici logic să-l aştepţi ca pe un mesia care va salva lumea calculatoarelor de bug-uri, incompatibilităţi şi ecrane albastre. Dacă acestea sunt speranţele tale de la Windows 7 poţi să îţi iei gândul de la el încă de pe acum. Sistemul de operare perfect încă nu a fost inventat. Doar fanii Mac au impresia că Mac OS este un sistem de operare genial şi nimeni n-are voie să-l critice.

Este normal, pe de altă parte, să ai pretenţia ca problemele pe care le are Vista şi care sunt cunoscute de toată lumea, inclusiv de Microsoft, să fie reparate. Este normal să aştepţi ca noul sistem de operare să vină cu funcţii noi care să să-l facă mai bun, mai stabil, mai rapid şi aşa mai departe. În fond, dacă nu aduce suficiente noutăţi care să facă banii, ce motive ai mai avea să faci upgrade?

Pledoarie pro

Sunt câteva motive importante pentru care aş trece la Windows 7, de la Vista, fără să stau pe gânduri. În primul rând viteza. Este mai rapid decât Vista la bootare, la încărcarea programelor şi per total răspunde mai rapid la comenzi. Probabil Microsoft a umblat sub capotă, a dezactivat câteva servicii care porneau automat în Vista sau au făcut o curăţenie mai temeinică de atât. Cert este că a rezultat o viteză superioară lui Vista şi o fluenţă vizibilă la utilizarea normală a sistemului.

Al doilea motiv ar fi compatibilitatea cu driverele şi aplicaţiile. Nu spun că o să meargă toate programele pe el. Însă cele pe care le folosesc eu în mod curent, au mers fără nicio problemă. La fel şi cu driverele. Versiunile pentru Vista par să meargă fără probleme pe Windows 7.

Noul taskbar este al treilea motiv pentru care consider că merită trecerea la Windows 7. Asta în cazul în care nu foloseşti doar Total Commander pentru gestionarea fişierelor. Taskbar-ul din Vista este mai maleabil şi mai funcţional. Mai multe opţiuni, mai mult spaţiu şi uşurarea lucrului cu ferestrele, facilitate pe care utilizatorii neexperimentaţi o vor aprecia în mod special.

Al patrulea motiv important, pentru mine cel puţin, îl reprezintă opţiunile de configurare ale UAC. Decât să-l dezactivez complet cum procedam pe Vista, prefer să-i aplic un nivel mai mic de sensibilitate, să nu mă mai streseze pentru orice confirmare.

În afară de acestea, mai sunt şi alte motive, care pentru unii pot conta mai mult, pentru alţii mai puţin. Printre acestea temele, inscripţionarea imaginilor ISO şi deschiderea documentelor create cu Microsoft Word 2007 în bătrânul WordPad.

Cuvântul acuzării

Îl acuz pe Windows 7 de faptul că nu a reuşit să elimine, subiectiv vorbind, problemele pe care le aveam cu Vista. Ieşirea din Standby este la fel de problematică: blocarea mouse-ului, îngheţarea sistemului sau ecranul albastru care mă întâmpină în Vista când ies din Standby, le-am regăsit, din păcate, şi în Windows 7.

Este însă probabil ca genul acesta de probleme să se rezolve printr-un update de drivere din partea producătorilor de componente hardware. Pentru că o parte bună din problemele lui Vista se datorează şi acestora. Versiunile de drivere dezvoltate pentru Windows 7 ar putea elimina multe probleme asemănătoare.

Verdict

Întrebarea care se pune, ca la orice versiune nouă a unui program sau sistem de operare, este dacă merită să faci upgrade-ul. Dacă noutăţile sau îmbunătăţirile justifică preţul plătit. Prin preţul plătit pentru upgrade-ul sistemului de operare nu înţeleg doar banii pe care îi plăteşti pe el. Aici intră şi eventualul upgrade al componentelor hardware. Tot aici trebuie incluse şi timpul respectiv resursele pe care un utilizator sau o companie le investeşte pentru operaţiunile de import/export de date sau pentru reconfigurarea aplicaţiilor folosite, dacă este cazul.

Revenind la discursul subiectiv, ca utilizator de Vista şi făcând referire strictă la diferenţele de funcţionalitate dintre cele două versiuni de Windows, nu văd niciun motiv pentru care nu aş trece la Windows 7. Pasul greu a fost de la XP la Vista. Trecerea de la Vista la Windows 7 va fi floare la ureche pentru cei care nu s-au agăţat cu încăpăţânare de XP.

Întrebarea este dacă utilizatorii conservatori care nu au făcut încă trecerea la Vista, rămânând la XP, vor face direct pasul la Windows 7. Nu pot să răspund în locul acestora. Argumentul contra trecerii ar fi faptul că, la bază, Windows 7 este o versiune de Vista îmbunătăţită. Argumentul pro este bătrâneţea XP-ului. Probabil şi conservatorii au început să se plictisească de XP şi să-şi dorească o schimbare.

Un lucru este clar: Windows 7 se va dovedi superior lui Vista. Iar dacă Microsoft se va hotărâ într-un final să treacă XP-ul pe linia moartă, atunci şi fanii acestuia vor migra uşor-uşor la Windows 7. Noul Windows poate fi văzut ca un Vista peticit şi rebranduit.