Google Chrome, primele impresii de pe front

Deja la ora asta nu mai e o noutate, Google are browser propriu: Google Chrome. Ştirea a răsuflat din greşeală alaltăieri seară, iar începând de ieri seară acesta poate fi descărcat şi instalat de oricine. După câteva ore de utilizare pot pune pe hârtie primele impresii lăsate de cel mai nou browser Web.

Principii şi filosofie

Chiar înainte de a-l instala ştiam care sunt principiile de bază pe care Google le-a trasat când s-a apucat de lucru la Google Chrome. Oamenii care au trei mese garantate pe zi şi 15 mii de feluri de mâncare din care pot alege au gândit aşa: "vrem un browser cu o interfaţă curată, fără zeci de butoane şi meniuri; vrem o aplicaţie rapidă cu un număr mediu de funcţii, care să ofere facilităţile esenţiale, fără a agasa utilizatorul cu o inflaţie de opţiuni; vrem un browser stabil, care să nu se blocheze complet din cauza unui singur site şi care să se descurce foarte bine cu aplicaţiile Web". Zis şi făcut.

Interfaţă grafică

Am instalat Google Chrome şi am regăsit exact principiile de mai sus. Programul are o interfaţă într-adevăr "curată", fără meniuri gen File, Edit, View etc, fără bară de titlu sus. Primul element al interfeţei, de sus în jos, este bara de tab-uri. Dacă în celelalte browsere bara de tab-uri este sub Addressbar, Google a preferat să schimbe locurile între cele două.

Sub bara de tab-uri, pe o singură linie, sunt butoanele clasice (back, forward, refresh, home), Addressbar-ul şi două butoane, în extrema dreaptă, care includ cam toate celelalte funcţii. Apasând CTRL+B, sub acest rând poate fi afişată bara de link-uri rapide. În mod implicit, aceasta este ascunsă.

Curios este faptul că bara de link-uri rapide este singura componentă a funcţiei Bookmarks. Nu există nicio opţiune sau fereastră în care să poţi să-ţi adaugi şi să-ţi aranjezi bookmark-urile. Mare scăpare. Am înţeles principiul "program uşor de folosit", însă bookmark manager-ul este un element esenţial pentru orice browser.

De la bara de link-uri până jos, toată fereastra este dedicată paginii încărcate. Nu există, ca în alte browsere, o bară de status în partea inferioară. Doar când duci cursorul peste un link şi în timpul încărcării unei pagini îţi apare o mică bară pentru scurt timp.

Omnibar

Google Chrome nu are căsuţa de căutare cu care ne-am obişnuit în alte browsere, chiar şi în Internet Explorer. În schimb, bara de adrese, numită Omnibar, preia şi funcţiile acesteia. Tot ce scrii în Omnibar este procesat în funcţie de site-urile pe care le-ai vizitat anterior. Dacă textul pe care îl scrii nu se regăseşte în History, este apelată funcţia de căutare. Cum era de aşteptat, motorul implicit de căutare este Google, dar acesta poate fi înlocuit cu uşurinţă.

Viteză şi standarde

Primul aspect pe care îl remarci când foloseşti Google Chrome este viteza de operare. Mă refer aici atât la deschiderea programului, cât şi la funcţiile pe care le apelezi în cadrul acestuia. Schimbarea tab-urilor este de cele mai multe ori foarte rapidă. Există şi cazuri în care apar mici întârzieri, dar de regulă se mişcă foarte bine.

Şi la încărcarea paginilor este foarte rapid. Asta a fost prima mea impresia, iar apoi am făcut şi testul cu SunSpider JavaScript Benchmark. Rezultatul final, 5643.4ms +/- 14.3%, l-a situat în fruntea topului, peste Firefox şi Safari.

Nici la repsectarea standardelor nu stă foarte rău. Cu un 74/100 la testul Acid3, Chrome e oricum mult peste Internet Explorer la acest capitol.

Ce mai ştie

Chrome nu excelează la capitolul facilităţi, aşa cum şi-au şi dorit oamenii de la Google. Dintre funcţiile incluse merită totuşi remarcată salvarea sesiunii curente de tab-uri şi deschiderea automată a acesteia la pornirea programului. De asemenea, am apreciat faptul că mi-a importat toate informaţiile din Firefox, de la cookie-uri, la History şi parolele salvate.

Are un homepage, de asemenea, interesant, inspirat din Speed Dial-ul lui Opera. Acesta include thumbnail-urile celor mai des vizitate 9 site-uri, link-uri către cele mai recente bookmark-uri şi către tab-urile închise recent. De asemenea, din această pagină se poate căuta în cadrul History-ului.

Browser-ul Google are şi un task manager intern. Având câte un proces separat pentru fiecare tab în parte, aplicaţia poate să afişeze individual, pentru fiecare site deschis, consumul de memorie, procesor şi transferul de date. Tot în task manager-ul intern sunt afişate informaţii şi despre plugin-urile instalate.

Ce îmi lipseşte

Venind de la Firefox, am simţit automat lipsa unor facilităţi pe care Google Chrome nu mi le oferă. Nu am control detaliat asupra tab-urilor, nu am mouse gestures, nu am manager de bookmark-uri, corector ortografic (are o tentativă de corector cu o funcţionalitate cam confuză la prima vedere) şi altele. În schimb, numărul de facilităţi este invers proporţional cu viteza browser-ului. Măcar e rapid, dacă nu se poate lăuda cu prea multe funcţii.

Fiind prima versiune (deşi sunt convins că Google o coace de mult timp), ar trebui să fim indulgenţi cu Chrome. Probabil că Google îşi va încălca principiul legat de numărul redus de funcţii – sub presiunea utilizatorilor – şi va adăuga în timp diverse alte facilităţi.

Este interesant de urmărit şi reacţia concurenţei, respectiv evoluţia cotelor de piaţă. Părerea mea este că Google Chrome nu va afecta prea mult Internet Explorer ci se va bate mai degrabă cu Firefox pe aceeaşi categorie de utilizatori. Asta chiar dacă relaţiile dintre Google şi Mozilla sunt destul de bune, inamicul lor comun fiind Microsoft. Un lucru este cert: va fi război în toată regula.