Deplasându-se cu viteze de aproximativ 50.000 km/h, cei doi sateliţi abandonaţi pe orbita pământului la finalul duratei de exploatare ar putea pune în pericol infrastructura globală de comunicaţii prin satelit, resturile propagate în toate direcţiile de o eventuală coliziune având şanse mari să deterioreze alţi sateliţi funcţionali.
Potrivit măsurătorilor făcute de LeoLabs, o companie specializată în monitorizarea sateliţilor aflaţi pe orbita Pământului, traiectoriile celor doi sateliţi converg undeva deasupra oraşului american Pittsburgh până la o distanţă de 15-30 metri. Calculată în marja de eroare a măsurătorilor, posibilitatea unei coliziuni este totuşi mică, cele două obiecte urmând să treacă razant unul pe lângă celălalt fără alte evenimente.
Devenite simple epave, primul obiect este un satelit astronomic infraroşu (IRAS), lansat în anul 1983. Acesta a fost primul telescop spaţial în infraroşu şi a funcţionat mai puţin de un an. Celălalt se numeşte Gravity Gradient Stabilization Experiment (GGSE-4) şi a fost un experiment al Forţelor Aeriene din SUA lansat în 1967 pentru a testa principiile de proiectare a navelor spaţiale, conform NASA .
Chiar dacă cei doi sateliţi nu se vor ciocni astăzi, prezicerea cu acurateţe a traiectoriei obiectelor rămase ca şi gunoaie pe orbita Pământului este o provocare, existând multe alte obiecte de mici dimensiuni care nu pot fi observate cu suficientă acurateţe, companii precum LeoLabs promovând companiilor de telecomunicaţii servicii de avertizare, care să permită ajustarea din timp a orbitei pentru sateliţii aflaţi în exploatare.