Tableta vs PC: poţi supravieţui cu tableta în era post PC?

Este greu de spus cine a folosit prima dată sintagma „era Post-PC” pentru a acoperi transformările prin care trece în această perioadă peisajul IT consumer. De cele mai multe ori, Tim Cook este menţionat ca primul care a folosit acest termen pentru a descrie migrarea către terminale mobile, tablete şi servicii cloud în defavoarea PC-urilor. Însă Steve Jobs a folosit acest termen încă din perioada 2007-2008, Nokia a avut o tentativă de a-şi promova terminalele inteligente ca „Personal computer” în 2006 iar Bill Gates a vorbit despre terminalele care vor extinde şi se vor interconecta cu PC-urile încă din 1999. Indiferent cui vrem să atribuim paternitatea acestui concept, ideea de bază rămâne aceeaşi.

Post-PC sau PC-Plus

Există însă şi unele diferenţe. Dacă Steve Jobs şi Tim Cook vorbesc despre Post-PC în sensul orientării utilizatorilor către o mobilitate care va prelua multe din aplicaţiile şi funcţiile unui sistem Mac, marcând astfel declinul platformei PC, Steve Ballmer sau Bill Gates preferă sintagma PC-Plus, o lume în care acesta se va transforma şi va adopta schimbările dar va rămâne un nod principal al ecosistemului IT casnic sau business.

Un concept, indiferent cât de atrăgător ar fi, nu valorează însă prea multe parale dacă nu se concretizează la înălţimea promisiunilor şi aşteptărilor. Atunci când ai dubii, cel mai sigur este să încerci promisiunile pe pielea ta. Drept urmare, am plecat timp de o săptămână din Bucureşti doar cu un telefon mobil şi o tabletă, mai exact un iPhone 4S şi un iPad 3rd generation, şi am încercat să văd dacă utilizarea conceptului Post-PC este sau nu doar praf în ochi aruncat de departamentele de marketing.

Consum sau producţie de conţinut?

Din punct de vedere al implicării utilizatorului, activităţile executate cu un PC sau tabletă pot fi împărţite în două categorii mari: consum şi producţie. Dacă prima categorie este explicită, aceasta incluzând navigaţia Web, lectura fluxurilor RSS, pierdutul timpului pe Facebook sau Twitter sau primirea de mesaje electronice, partea de producţie sună mai fioros decât este în realitate. Compresia unor fişiere audio, editarea rapidă a unor poze, scrierea unui text sau lipirea a două fişiere video şi urcarea rezultatului pe YouTube înseamnă producţie, la un nivel inferior, dar totuşi producţie, iar susţinătorii Post-PC nu pot spăla putina făcând voite confuzii între producţie şi activităţile profesionale pretenţioase. Iar cum acest concept este susţinut de către Apple, faptul că am folosit două produse ale mărului muşcat este binevenit. Deci, să purcedem…

Un instrument pentru un om leneş

Cu un sistem de operare simplu, un control touchscreen intuitiv şi pentru un copil de 3 ani şi aplicaţii care beneficiază de ambele, o tabletă depăşeşte confortul unui portabil din toate punctele de vedere. Indiferent cât de subţire şi uşor ar fi un Ultrabook, o tabletă care nu te împunge cu tastatura în burtă când citeşti ştirile şi un control care nu implică gâdilarea unui touchpad sau a unei role pentru derulare are avantaje incontestabile atunci când vorbim de timpul pierdut în fotoliu cu lectura sau distracţia.

Strict la nivelul consumului de conţinut, aplicaţiile disponibile pe tabletă sunt echivalente celor desktop şi, în unele cazuri, chiar superioare. Nu ştiu cât de apetisant ar fi un Flipboard pentru PC, indiferent de cât de inovator ar fi un touchpad multitouch pentru laptop, iar orientarea portret, practic de negăsit pe un laptop şi disponibilă mai rar pe un desktop deoarece presupune achiziţia unui monitor ceva mai scump, este un avantaj incontestabil. La fel de utilă este tabletă şi pentru lectura cărţilor în format digital, unde experienţa încercată pe laptop este net inferioară din aceleaşi motive legate de orientare a ecranului şi a navigaţiei.

Lista aplicaţiilor care au fost folosite include Reeder HD pentru fluxuri RSS, clienţii oficiali Facebook, Twitter, Yahoo Messenger, Skype şi Wikipedia, aplicaţia nativă iOS pentru calendarele sincronizate cu Facebook şi Google, clientul IRC Colloquy, playerul radio TuneIn şi alte utilitare mărunte. Deficienţe există, cum ar fi închiderea clientului IRC uitat în fundal din 10 în 10 minute sau lipsa opţiunii Share din Facebook, însă prima este doar o particularitate a funcţionării iOS, aspect tratat superior de Android, iar cea de-a doua este doar o opţiune lipsă ignorată de dezvoltator.

Din acest punct de vedere, era Post-PC sună bine şi-şi onorează pretenţiile: uşor de utilizat, fără setări avansate, cu control facil şi aplicaţii multiple, lumea tabletelor şi telefoanelor este ideală pentru ceea ce anglo-saxonii numesc „couch potato”.

Managementul de conţinut

Conţinutul poate fi însă disponibil şi offline, nu doar online, şi aici încep problemele pentru cei care vor încerca să supravieţuiască fără un PC în era… Post-PC. Dacă Android oferă acces la sistemul de fişiere, un avantaj major incontestabil al platformei, iOS nu poate funcţiona prea grozav independent de un PC, ceea ce este destul de stânjenitor ţinând cont că tocmai părintele său promovează conceptul Post-PC.

Piesele audio, filmele şi cărţile, dacă doriţi să le ascultaţi sau vedeţi cu aplicaţiile native iOS, vor trebui sincronizate prin intermediul iTunes. Stocarea cloud iTunes Match este o soluţie, însă acesta nu este disponibilă în România, consumă o lăţime de bandă consistentă şi nici nu vă ajută prea mult dacă aveţi o colecţie proprie de fişiere MP3 sau discuri AudioCD care necesită conversie. Soluţii software alternative, care oferă şi acces SMB sau FTP există, însă dependenţa de un PC sau un NAS este inevitabilă.

Acelaşi comentariu este valabil şi pentru fişierele video, unde fie va trebui să purcedeţi la conversia video, pe care nu o veţi face pe altceva decât un PC, fie să instalaţi un player video alternativ, cu suport mai bogat pentru formate dar care va oferi performanţe mai reduse pentru decodare. Dar va trebui să cheltuiţi bani pentru GoodlPlayer, AcePlayer şi AVPlayer HD ca să înţelegeţi că va loviţi de fapt de o limitare.

Problema este ceva mai simplă cu documentele, acestea putând fi descărcate fie ca ataşamente, fie transferate, direct sau printr-un serviciu cloud, pe tabletă sau terminal. În acest caz, solutii precum iFiles oferă integrare cu cele mai mari servicii de găzduire cloud, iar FileBrowser oferă o călătorie plăcută prin directoarele partajate din reţea.

Dacă Android se bucură de suportul USB OTG, care permite însă copierea pozelor şi secvenţelor video din terţe surse, în cazul Apple problema implică costurile suplimentare ale unui Camera Connection Kit, importul automat şi suportul sărac pentru formatele foto/video.

Post-PC? Atât timp cât vă jucaţi în limitele lanţului limitărilor platformei.

Un rival încă neconvingător pentru PC şi consolă

Dacă veţi urmări ştirile din industria software pentru terminale mobile, veţi afla că aplicaţiile, şi în special jocurile, sunt următorul El Dorado. Dintr-un anumit punct de vedere, acestea chiar sunt, însă doar pentru cei care le produc: ieftine şi accesibile, acestea atrag un număr mare de utilizatori şi, dacă producătorul este suficient de inteligent, aduc şi mulţi bani prin achiziţiile in-game. Cum rămâne însă cu amatorul de jocuri?

Având în mod implicit doar două modalităţi de control, adică accelerometru/giroscop şi ecranul touch, fanioanele erei Post-PC sunt ideale pentru jocurile fără mari pretenţii. Nu este nimic greşit în asta, sunt mulţi utilizatori pentru care jocurile sunt doar o formă de a pierde timpul în autobuz şi doar cel căruia nu i-a amorţit mână în Temple Run sau Angry Birds are voie să arunce cu piatra.

Odată ce pretenţiile cresc, lucrurile devin mai puţin plăcute. În funcţie de răbdarea şi priceperea producătorului, veţi putea găsi (semi)simulatoare auto precum Real Racing 2 sau shootere precum Shadowgun care oferă o experienţă competitivă, însă acestea sunt doar o umbra palidă a titlurilor similare de pe PC sau console. Performanţele hardware ale tabletelor sunt suficient de bune pentru a realiza lumi virtuale deja impresionante, apariţia unor soluţii NAND mai mari va rezolva şi problema calităţii texturilor, sunetelor şi altor resurse interne, însă limitările modalităţilor de control sunt o barieră care nu va fi uşor de trecut.

Dacă speraţi însă la o mişcare precisă şi fină pentru un STALKER, multitudine de butoane pentru un World of Warcraft, mişcare rapidă şi sigură în Grand Theft Auto 3 sau apăsari repetate de butoane pentru un Tomb Raider, ar trebui să lăsaţi speranţele la intrare: chiar şi cele mai mici console dedicate, cum ar fi de pildă PlayStation Portable, oferă o experientă net superioară.

Era Post-PC oferă amuzament superficial, chiar şi pe perioade lungi de timp. Dar dacă doriţi ceva serios, în cazul în care putem spune aşa ceva despre jocuri, PC-ul sau consolele sunt soluţia. Poate ceva revoluţionar se va întâmplat cu modul în care controlăm jocurile, dar „ce” şi „cum” nu au răspuns acum.

Editare foto şi video

Odată ce ieşim din sectorul „consumului” şi ne îndreptăm către productivitate, privirile se vor îndrepta către editarea foto/video şi lucrul cu documente Office.

În primul caz, ofertele se pot stratifica în trei clase mari de aplicaţii şi toate au neajunsurile lor. La nivelul inferior, utilizatorul poate apela la o serie nesfârşită de clone care folosesc API-urile Aviary, dintre ele remarcându-se chiar produsul companiei producătoare şi editorul Snapseed. Oferind doar un mod de lucru cu întregul fişier, acestea permit ajustarea parametrilor de bază ai fişierelor, aplicarea de filtre mai mult sau mai puţin utile, inserarea de text şi post-procesare. Acestea sunt utile pentru cei mai mulţi utilizatori, însă nu putem vorbi de o concurenţă reală din moment ce sunt oferite facilităţi de bază, care pe PC le putem găsi în aplicaţii precum IrfanView sau XnView.

La nivelul următor putem trece deja în gama grea, produse precum PhotoForge2 oferind controlul canalelor de culoare, mixer de culori, controlul expunerii sau balansului de alb, lucrul cu layere sau redimensionări. În acest caz, putem vorbi deja de aplicaţii competitive, deşi uneori cam lente din cauza resurselor hardware, care vor mulţumi majoritatea utilizatorilor. La nivelul superior, unde putem găsi momentan doar Photoshop Touch, un produs exclusiv pentru tablete, vom găsi aproape tot ce lipseşte din cadrul celorlalte produse: lucrul cu selecţii şi instrumente avansate de procesare la nivelul unor porţiuni de imagine.

Sună încurajator, însă în acest ultim caz ne lovim de aceeaşi problemă de care ne-am lovit şi în cazul jocurilor: controlul. Fie că am folosit degetul, fie că am folosit un stylus, lucrul cu selecţiile precise la nivel de pixel este o glumă nesărată, în lipsa acestora machetele executate pe tabletă semănând deseori cu acele colaje făcute în MS Paint pe care le găsim pe Memebase sau 9Gag. Nu foarte Post-PC….

În mod straniu, tocmai mai pretenţioasa editare video lasă o impresie mai bună, poate pentru că numărul utilizatorilor care se avântă prea mult cu editarea avansată este mai mic. Atât aplicaţia iMovie, dar mai ales excelentul Corel Pinnacle Studio for iPad oferă tot ceea ce ne-am dori să transformăm nişte capturi video în ceva demn de arătat pe YouTube: decupare la nivel de cadru, tranziţii, piste audio multiple sau titluri şi text overlay.

Mobile Office? Nu chiar atât de repede…

Una dintre cele mai dulci sintagme pentru propagandiştii erei Post-PC este cea a „biroului mobil”, şi tocmai aici am avut parte de cele mai mari dezamăgiri.

Prima opţiune pentru un proaspăt utilizator este aceea de a se repezi la suita iWork, adică editorul text Pages, aplicaţia de calcul tabelar Numbers şi editorul pentru prezentări Keynote. Dintr-un anumit punct de vedere, această suită este şi cea mai bună opţiune, aplicaţiile oferind suport de baza pentru machetarea textului cu stiluri şi liste, număr consistent de formule prestabilite de calcul, suport pentru grafice 2D şi inserarea de imagini. Pe de altă parte însă, compatibilitatea cu formatul Microsoft Office este slabă, partajarea documentelor cu cei care n-au auzit de minunile lucrului pe tabletă putându-se solda cu rezultate catastrofale – nu doar că suita Apple nu poate interpreta toate formatările şi obiectele din documente, însă editarea locală va distruge aceste elemente iar fişierul editat trimis înapoi s-ar putea să nu prea mai corespundă cu ceea ce destinatarul ar aştepta.

La polul opus, celebra suita QuickOffice HD oferă o compatibilitate mult mai bună, însă şi opţiunile de editare sunt mult mai firave. În afară de introducerea de text şi formatarea simplă sau introducerea de date şi aplicarea unor formule, utilizatorul va trebui să se lipsească de imagini, tabele sau grafice.

În loc de concluzii

Această analiză nu poate pretinde că este nici obiectivă, nici exhaustivă, fiecare utilizator putând-o completă cu propriile experienţe. Pentru a nu o transforma într-o nuvelă, am ignorat unele aspecte plăcute, cum ar fi desenul de mână în SketchPad Pro sau colectarea cărţilor de vizită cu CamCard HD, dar şi aspectele neplăcute cum ar fi tastarea extrem de greoaie pe tastatura virtuală şi exasperantă atunci când vrem şi diacritice, corectura gramaticală inexistentă, managementul prost al ataşamentelor de email sau imposibilitatea lucrului în Safari cu CMS-ul folosit în redacţie pentru site.

După o săptămână departe de orice PC, concluzia mea este că, cel puţin în acest moment şi în viitorul apropiat, era Post-PC există doar pentru cei care au cerinţe extrem de scăzute de la o platformă de calcul. Poate că apropierea Microsoft, în care toate aceste gadgeturi sunt o extensie a unei platforme PC centrale, este mai aproape de adevăr şi de cerinţele moderne ale unui utilizator. Iar data viitoare când cineva vă va contrazice şi vă va descrie minunăţiile regurgitate direct din declaraţiile de presă, poate nu ar fi o idee rea să-i tăiem cablul de alimentare de la sistemul desktop sau să-i luăm alimentatorul şi bateria de la laptop şi să-l lăsăm să supravieţuiască aşa, precum un Bear Grylls al erei digitale.