Sistemele M142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System) sunt unele dintre armele furnizate de Vest care au potențialul să schimbe balanța de forțe în războiul din Ucraina, în favoarea Kievului. Zeci de depozite de armament și alte active ale invadatorilor au fost deja neutralizate cu ajutorul lor.
Rusia pare incapabilă să intercepteze rachetele HIMARS, în ciuda faptului că are, pe hârtie, mai multe sisteme capabile să facă acest lucru. Exemple sunt S-400 și Pantsir-S1. Un expert militar, Ryan McBeth, spune că succesul platformei HIMARS în acest conflict militar se datorează și modului isteț în care ucrainenii o folosesc.
Citește și: Ce au montat rușii în spatele unei corvete „de ultimă generație”
Strategia nu este complicată. Rachetele de producție americană sunt trase de obicei împreună cu unele sovietice lansate de sisteme similare, de exemplu BM-21 Grad, mult mai simple și imprecise. O rachetă HIMARS se deplasează cu o viteză de 2.940 de km/h, iar cele folosite de Grad cu aproximativ 2.570 km/h. Acestea din urmă pot fi trase cu puțin timp mai înainte, pentru a compensa pentru viteza mai redusă.
Astfel, pentru apărarea rusă este dificil să selecteze cele mai periculoase ținte, deoarece este copleșită cu o „ploaie” de rachete, unele de mare precizie, iar majoritatea celorlalte imprecise. Pe radarul rușilor apar zeci de puncte, iar trupele lui Putin sunt incapabile să riposteze sau să afle locurile exacte în care se află platformele HIMARS.
McBeth notează că Ucraina a făcut o treabă extraordinară atunci când a decis să combine arme sovietice ieftine, disponibile în cantități mari, cu unele sofisticate, primite de la Vest.
Rusia poate actualiza, software și hardware, sistemele anti-aeriene pentru a distinge rachetele mai rapide, dar această operațiune nu poate fi făcută într-un timp scurt. Situația este agravată, pentru ruși, de lipsa componentelor, cauzată de sancțiunile impuse de aliații Ucrainei, și de faptul că „mințile luminate” emigrează într-un ritm accelerat.