Cele mai faimoase telefoane Samsung

Samsung este la ora actuală pe locul doi în lume la capitolul vânzări de telefoane mobile, dar în ceea ce priveşte numărul de dispozitive lansate se situează fără îndoială pe primul loc. Noi ne vom rezuma însă la piaţa europeană, căci aceasta ne priveşte în mod direct. Ca şi LG, Samsung a început ascensiunea în Europa după anul 2000 (ce-i drept mult mai devreme), iar ca direcţie strategică a urmat calea esteticului, împletită excelent cu performanţele multimedia. Iată aşadar autostrada Samsung proiectată în Europa.

Anul 2002 – Samsung A800

În anul 2002, deşi Motorola se afirmase de multicel cu seria Startac (primele telefoane clamshell), Samsung a reuşit să atragă atenţia cu A800, un telefon cu design similar, micuţ, atrăgător, care emitea sunete polifonice – un moft la acea vreme, la fel ca ecranul color sau camera foto întâlnite pe Ericsson T68 şi SE T68i. Principalul său dezavantaj era autonomia slabă (două, trei zile), într-o vreme în care telefoane Nokia precum Nokia 6210 sau 6310 impresionau cu o durată de funcţionare de până la două săptămâni. Cu toate acestea, lumea a apreciat produsul sud-coreean şi a aşteptat cu nerăbdare următoarele realizări, mai frumoase, mai avansate, iar în scurt timp dorinţele le-au fost satisfăcute.

Anul 2002 – Samsung T100

Un model care iniţial mi-a scăpat din vedere, dar care nu a fost uitat de către pasionaţii de telefoane mobile. Samsung T100 s-a numărat printre primele dispozitive cu ecran color TFT. Un altul, mult mai performant, anunţat tot în 2002, a fost Nokia 7650. Pe lângă display-ul impresionant la acea vreme, T100 punea la dispoziţia utilizatorilor tonurile de apel polifonice, înregistrările şi comenzile vocale. Ca şi Samsung A800, T100 dezamăgea la capitolul autonomie cu un stand-by de nici măcar trei zile, în timp ce în convorbiri nu ţinea mai mult de o oră şi jumătate.

Anul 2003 – Samsung E700

Samsung E700 a fost un telefon multimedia pe care sunt sigur că restul producătorilor ar fi dorit să-l inventeze. Cum să nu-ţi doreşti un telefon ale cărui costuri de fabricaţie să fie relativ scăzute (E700 nu excela pe partea de hardware), pe care să-l vinzi la un preţ piperat (din câte îmi aduc aminte, preţul său era de peste 12 milioane) şi, culmea, să găseşti o grămadă de cumpărători. O adevărată afacere. Desigur, succesul s-a datorat într-o mare măsură designului care a luat ochii în special reprezentantelor sexului frumos. Ca specificaţii, reamintim: ecran cu 65.000 de culori, ecran extern OLED, port infraroşu, cameră foto VGA, sunete polifonice şi MMS.

Anul 2003 – Samsung D410

Tot în 2003, sud-coreenii au introdus unul dintre primele slidere de pe piaţă, după Nokia 7650 şi Siemens SL55 – Samsung D410. În plus, a fost întâiul cu display ce putea să afişeze 262.000 de culori, la o rezoluţie de 176 x 220 pixeli. Cu toate acestea, avea ceva lacune: îi lipsea slotul pentru carduri externe (memoria internă se limita la mai puţin de 10 MB) şi Bluetooth-ul – posibilităţile de conectare erau cablul de date şi port-ul infraroşu. În orice caz, Samsung D410 a fost urmat în anii următori de numeroase exemplare construite pe acelaşi principiu (slider, aspect provocator), dar cu îmbunătăţiri hardware.

Anul 2004 – Samung D500

Primul care a sosit după D410 a fost celebrul Samsung D500, un telefon pe care până şi cei mai înverşunaţi fani Nokia, Sony Ericsson sau Motorola l-au găsit admirabil.

Samsung D500 aducea în plus tehnologia Bluetooth, o cameră foto de 1.3 MP (D410 poza la rezoluţie VGA) cu LED flash, memorie internă 96 MB (mai mult decât generoasă la vremea respectivă) şi player-ul MP3. Pentru cei care doreau o calitate superioară a sunetului la difuzor, Samsung scosese pe piaţă un mini-subwoofer special pentru D500, menit să redea frecvenţele joase şi să tempereze sunetele stridente. Singura nemulţumire o constituia lipsa unui slot pentru carduri.

Anul 2005 – Samsung D600, D800, D900

Problema cu memoriile externe a fost rezolvată în anul următor, odată cu apariţia lui Samsung D600. Acesta avea un design asemănător, dar permitea introducerea cardurilor de tip microSD. Îmbunătăţirile nu se opreau însă aici: D600 beneficia de un display care chiar şi în ziua de astăzi este utilizat pe telefoane mainstream (de clasă medie) – un TFT LCD de 2 inch, 256k culori şi 240 x 320 pixeli. De asemenea, camera foto realiza capturi la 2 MP şi filma în format MPEG-4. Tot acest conţinut multimedia putea fi vizualizat pe televizor, cu ajutorul unui cablu TV-Out.

Ceva mai târziu a apărut şi Samsung D800, telefon care a cam dezamăgit, prin lipsa suportului pentru memorii microSD – aspectul şi construcţia fără cusur nereuşind totuşi să acopere această deficienţă, astfel că sud-coreenii au lansat la scurt timp modelul D820, cu care să închidă gura cârcotaşilor.

Iar pentru ca meniul să fie complet, la sfârşitul lui 2005 şi-a făcut apariţia D900, cel mai subţire slider din acea perioadă (12,9 mm) şi în acelaşi timp cu o construcţie de invidiat. Dar aceste aspecte nu însemnau mare lucru pe lângă facilităţile oferite – D900 ţintea cu succes către segmentul multimedia de top cu o cameră foto de 3.15 MP cu autofocus, un ecran superb QVGA şi player-ul multimedia avansat.

Samsung D900 a intrat în lupta giganţilor de 3 MP împotriva concurenţilor Sony Ericsson K800 şi Nokia N73, chiar dacă aceştia au apărut un picuţ mai târziu, în prima parte a anului 2006. Deşi a fost înfrânt, pozele nu erau cu mult mai slabe, iar în anumite condiţii se situau peste cele făcute cu N73 şi K800.

Anul 2005 – Samsung E530

În acelaşi an plin de realizări, producătorul sud-coreean s-a gândit şi la un dispozitiv special pentru domnişoare şi a scos pe piaţă telefonul Samsung E530, zis şi „maşinuţa„. Pe lângă aspectul drăgălaş, E530 includea câteva aplicaţii care se axau în mod special pe rezolvarea problemelor tipic femeieşti: bioritm, calculului indicelui de masă corporală, evidenţa caloriilor consumate şi arse, calendar menstrual, listă de cumpărături ş.a.m.d. Specificaţiile modeste nu au reuşit să facă reprezentantele sexului frumos să se răzgândească în ceea ce priveşte achiziţionarea unui astfel de telefon. Aşadar, bifăm pe listă încă un succes Samsung.

Anul 2006 – Samsung E250

Vă aşteptaţi ca în 2006 Samsung să dea lovitura cu un super-telefon, înarmat până în dinţi cu tehnologii care mai de care mai ameninţătoare? Ei bine, nu. La fel ca şi Motorola (cu Motofone F3), au lansat un telefon ieftin, dar spre deosebire de americani au avut succes, mulţumită unei uşoare condimentări multimedia (slot microSD, cameră foto, meniu utilizabil, Bluetooth) şi a unei foarte bune integrări a dispozitivului în ofertele operatorilor de telefonie mobilă. Vă vine să credeţi sau nu, la doi ani de la apariţie, Samsung E250 era cel mai căutat telefon pe Internet, în România.

Anul 2007/2008 – Samsung U600, U700 şi U900

Începutul anului 2007 a fost momentul în care Samsung a început să tatoneze serios piaţa telefoanelor inteligente (cu smartphone-ul Samsung i600 Blackjack), însă cele mai de succes produse s-au dovedit a fi tot cele din gama fashion-multimedia, în speţă seria ultra-slim, ajunsă la ediţia a II-a. Primele telefoane ultra-slim au apărut în 2006 (Samsung D830, D900 şi X820), dar dintre acestea doar Samsung D900 a ajuns celebru.

A doua generaţie ultra-slim a fost reprezentată de modelele Samsung U100, U300, U600 şi U700, ultimele două remarcându-se într-un mod deosebit. Primele, deşi erau cele mai subţiri (U100 avea o carcasă groasă de doar 5,9 mm), nu au tulburat prea mult apele. U600 şi U700, pe lângă aspectul superb, ofereau şi facilităţi din belşug.

În februarie 2008, erau de aşteptat să iasă la rampă noi membri ai seriei „U” şi chiar şi-au făcut apariţia cu mare tam-tam la târgul 3GSM (actualmente Mobile World Congress) din Barcelona. Primul, prezent pe bannere oriunde îţi aruncai privirea, se numea Samsung U900. Dar, surpriză, sud-coreenii au decis ca acesta (şi cele ce au urmat) să fie incluse într-o nouă colecţie, denumită „Soul„.

Samsung U900 Soul a cucerit publicul cu înfăţişarea masculină, feroce, evidenţiată de o carcasă metalică fină, de culoare argintiu-închis. Puţini au reuşit să-şi păstreze calmul în faţa unor specificaţii nebănuit de avansate pe care le oferea acest terminal: cameră de 5 MP (autofocus, LED Flash, Face Detection, stabilizator), pad de navigare tactil, conectivitate HSDPA, Stereo Bluetooth, slot microSD şi ecran de 2.2 inch cu 16 milioane de culori. Întreaga experienţă pe care am avut-o cu acest telefon o puteţi citi în articolul „Samsung U900 – un slider sofisticat„.

Anul 2008 – Samsung Omnia

După cum spuneam, din 2007 Samsung a început să se concentreze pe piaţa de telefoane inteligente, iar în 2008 au lansat un produs de excepţie – Samsung i900 Omnia. Spre deosebire de Nokia sau Sony Ericsson, Samsung a ales ca pe lângă noua platformă Windows Mobile 6.1 să introducă şi o interfaţă grafică mult mai prietenoasă şi spectaculoasă, bazată pe widget-uri.

Omnia este încă un telefon de actualitate, dar criza economică în care înotăm cu dificultate ne ţine pe mulţi dintre noi departe de el. La fel putem vorbi şi despre Samsung INNOV8. Cine nu şi-ar dori un smartphone care să fie în egală măsură un foarte bun companion multimedia? Touchscreen de 3.2 inch, trackpad de navigare optic, HSDPA, Wi-Fi, 8 GB sau 16 GB memorie internă + slot microSD, cameră de 5 MP, GPS – pe scurt, un dispozitiv aproape complet, singurul element absent fiind tastatura QWERTY fizică.

În final, am să vă spun că lista cu telefoane faimoase ar fi putut fi mult mai largă, dar am decis să le aleg pe cele mai reprezentative din respectivii ani. Iar la câte dispozitive are la activ Samsung, mi-ar fi fost practic imposibil să fac o alegere perfectă. În orice caz, aştept şi părerile voastre legate de telefoanele Samsung faimoase. Care credeţi că au fost acestea, ce am omis sau care nu-şi meritau respectabilul statut?

Citeşte şi:

Cele mai faimoase telefoane Nokia

Cele mai faimoase telefoane Sony Ericsson

Cele mai faimoase telefoane Motorola

Cele mai faimoase telefoane LG