În vara acestui an, Huawei a reuşit să ne capteze atenţia anunţând Ascend P6, cel mai subţire smartphone lansat până acum. La fel ca modele precedente din această gamă, Ascend P6 este un terminal mid-range, însă acesta este orientat acum mai degrabă către cei care doresc în primul rând un telefon elegant decât către cei care vor un terminal accesibil şi puternic.
Chiar dacă aş fi avut dubii asupra criteriilor mele estetice, acestea s-au risipit după perioada de testare, de-a lungul căreia toate persoanele atrase de telefon mi l-au returnat afirmând invariabil că sunt impresionate de acesta. Grosimea de numai 6,2 milimetri a carcasei este un evident punct de atracţie, dar Ascend P6 plusează cu o construcţie îngrijită şi materiale de bună calitate, fiind o surpriză plăcută venită din partea unui producător care nu s-a evidenţiat prea mult până acum prin design.
Primul produs realizat în cadrul biroului Huawei din Marea Britani, care a fost deschis pentru a-i permite companiei să conceapă produse mai apropiate de gusturile pieţei occidentale pe care doreşte să devină un jucător relevant, Ascend P6 este un prim pas favorabil.
Cârcotaşii vor remarca probabil că profilul telefonului aduce cu cel al modelelor iPhone 4 şi iPhone 4S de la Apple, însă dincolo de familiara bandă centrală argintie sau forma tăviţelor Micro SIM şi Micro SD, Ascend P6 este un produs cu o construcţie complet diferită.
Materialul predominant este aluminiu, plasticul fiind folosind doar pentru muchia curbată din pareta inferioară şi extrem de îngusta ramă a ecranului. Marginile laterale sunt fabricate dintr-un aliaj de aluminiu şlefuit, în timp ce capacul posterior nedetaşabil este confecţionat dintr-o foaie mai subţire şi perfect plată din aluminiu, de data aceasta materialul fiind eloxat.
Cu excepţia conectorului Micro USB şi a perforaţiei microfonului secundar, amplasate în partea superioară, toate detaliile vizibile ale ramei laterale sunt adunate în partea stângă. Aici se găsesc butoanele Power/Lock şi cele pentru ajustarea volumului, acestea fiind fabricate tot din aluminiu şi având un profil îngust cu o cursă scurtă dar sesizabilă, şi sloturile Micro SD şi Micro SIM.
Partea inferioară a carcasei are un contur semicilindric, această asimetrie fiind de altfel caracteristică şi modelelor anterioare Ascend P1 şi P2. Dincolo de acest detaliu, liniile carcasei sunt riguros trasate, cu muchii ascuţite şi curburi cu raza foarte mică. Discreţia detaliilor se remarcă şi în alte locuri, cum ar fi matricea discretă de perforaţii a difuzorului, LED-ul de semnalizare şi senzorii frontali invizibili sau grila discretă a căştii frontale.
Probabil din cauza spaţiului redus, Huawei a amplasat conectorul audio jack în colţul din stânga jos al carcasei. Ascuns după un capac argintiu din metal, care oferă totodată şi acul pentru deschiderea tăviţelor Micro SIM şi Micro SD, acesta are şi bune şi rele: pe de o parte, acesta este bine camuflat şi nu strică aspectul unui telefon cu pretenţii de elegantă, însă, pe de altă parte, poziţionarea este incomodă iar capacul risca să fie pierdut în câteva zile.
Cu un aspect elegant, o construcţie rigidă bună şi un profil atât de îngust încât nici nu se simte în buzunar, Ascend P6 devine mai puţin impresionant atunci când vine vorba de ergonomie. Având dimensiuni obişnuite pentru clasa telefoanelor de 4,7” şi o greutate bună pentru un model aproape integral metalic, acesta are probleme din cauza muchiilor ascuţite. Datorită profilului foarte îngust, muchiile laterale par ceva mai tolerabile, însă colţurile inferioare vor împunge neplăcut în podul palmei, o problemă remarcă şi la alte telefoane cu profil similar precum Xperia Z, iar priza în mână nu va fi prea bună.
Folosind un panou IPS cu rezoluţie HD, ecranul este un partener la aceeaşi înălţime cu restul carcasei. Densitatea acestuia este de 312 ppi, adică mai mult decât suficientă inclusiv pentru cititul textului de mici dimensiuni sau pentru vizionarea imaginilor, iar panoul oferă un contrast bun, un nivel de negru profund, culori excelente, unghiuri ample de vizualizare şi o luminozitate ridicată. În plus, Huawei nici nu a apelat la trucuri murdare, reglajul automat al luminozităţii fiind foarte generos.
Acest panou bun este dublat de un strat protector Gorilla Glass, tratamentul său oleofobic este bun iar vizibilitatea în lumina solară este una dintre cele mai bune întâlnite până acum. La fel ca în cazul Ascend Mate, Huawei a implementat şi un panou tactil special cu sensibilitate ridicată, acesta permiţând controlul cu mănuşi sau obiecte metalice conductive.
Ascend P6 foloseşte acelaşi cip HiSilicon K3V2 pe care l-am văzut implementat şi pe masivul model Ascend Mate, acesta oferind un procesor quad-core ARM Cortex-A9 tactat la 1,5 GHz şi un nucleu grafic Vivante GC4000. Fiind vorba de acelaşi produs, performanţele sunt similare, iar ceea ce am afirmat atunci a rămas valabil: HiSilicon K3V2 oferă o performanţă similară cipului Samsung Exynos 4412 de anul trecut, care a fost implementat în Galaxy S III şi este un produs încă bun pentru sectorul intermediar. În acelaşi timp însă, K3V2 a fost întrecut de modelele mid-range de la Qualcomm precum soluţiile superioare din familia Snapdragon 400 sau excelentul MSM8960T, iar performanţele, mai ales în 3D, nu mai par tot atât de atrăgătoare pentru amatorii de jocuri.
Din cauza carcasei foarte înguste, căldura degajată de procesorul fabricat pe 40 de nanometri se face foarte uşor simţită pe partea dorsală a carcasei, acesta fiind sesizabilă într-un regim de utilizare uşoară şi putând deveni deranjantă în momentele de utilizare intensivă.
Deşi oferă o baterie cu o capacitate de 2000 mAh, Ascend P6 nu prea impresionează din punct de vedere al autonomiei. Într-un regim mediu de utilizare, care a implicat utilizarea ocazională a aplicaţiilor, captură foto şi circa 30 de minute de convorbiri pentru un total de circa o oră şi trei sferturi de Screen Time, Ascend P6 a s-a chinuit să atingă 24 de ore de autonomie, în condiţiile în care conexiunile 3G şi Wi-Fi au fost active câte opt ore, iar conturile de email, Facebook şi Twitter au avut push activat.
Bazat pe Android 4.2.2, Huawei Ascend P6 rulează cea mai nouă versiune a interfeţei proprietare Emotion UI. Pentru cei nefamiliarizaţi cu acesta, Emotion UI este un mediu grafic simplificat care renunţă la clasica listă a aplicaţiilor din Android în favoarea unui mediu cu scurtături plasate pe Home Screen precum iOS, şi care oferă o listă consistentă de opţiuni auxiliare.
Pe această listă intra Notification Area care poate fi particularizat după dorinţă, un meniu Settings care oferă şi un mod de lucru simplificat, suport pentru teme de interfaţă şi un meniu rapid pentru schimbarea profilelor de utilizare. La aceste opţiuni mari se adaugă şi unele mai mărunte, cum ar fi posibilitatea ajustării temperaturii ecranului, un manager pentru aplicaţiile din Start Up, ajustarea dimensiunii fonturilor şi un Task Manager care permite închiderea în grup a aplicaţiilor deschise.
Noi în Emotion UI 1.6 sunt opţiunea pentru managementul drepturilor de acces ale aplicaţiilor, care a primit în plus faţă de implementarea din 1.5 şi un mesaje de avertizare şi controlul notificărilor Push, şi un modul care semnalizează aplicaţiile care consumă prea mult timp de procesor şi baterie.
Dacă Emotion UI este un mediu grafic complex dar nederanjant, performanţa implementării pe Ascend P6 nu este prea grozavă. Android 4.1 şi Emotion UI 1.5 au rulat foarte bine pe aceeaşi configuraţie hardware de pe Ascend Mate, însă trecerea la versiunile 4.2, respectiv 1.6, a adus o penalizare vizibilă. Aceasta se manifestă atât în aplicaţii 2D mai complexe cât şi în jocurile 3D, semn că Huawei mai are de lucru la driverele video ale nucleului Vivante.
Pe lângă performanţa cam mică, în perioada de testare ne-am lovit şi de o serie de buguri, cum ar fi un modul Wi-Fi care pierde brusc semnalul şi nu-si revine decât după comutarea on/off a butonului său software, blocări ale interfeţei camerei foto sau a ecranului pentru preluarea apelurilor şi o alarmă care a uitat să mai sune. Huawei ne-a asigurat ca o actualizare este deja în lucru, deci aceste aspecte negative ar putea dispărea în viitorul apropiat.
Prestaţia recepţiei modulului de telefonie este bună, casca având un volum şi o fidelitate corespunzătoare. Difuzorul extern este un partener la fel de bun, acesta oferind un volum ridicat şi o fidelitate mulţumitoare atât în cazul semnalelor sonore cât şi al vocii umane. Microfoanele însă, deşi oferă un noise-cancellation suficient de eficient, nu au un volum prea ridicat şi pot ridica probleme într-un mediu zgomotos.
În cadrul evenimentului de lansare, producătorul a afirmat că a acordat atenţie suplimentară camerei foto, şi, din moment ce şi precedentul model din seria Ascend P care a trecut prin mâinile noastre a avut o prestaţie bună, am fost curioşi cum dacă senzorul BSI cu rezoluţie de 8 MP şi obiectivul cu deschidere mare F/2.0 îşi va onora promisiunile.
După cum se observă din imaginile ataşate, Ascend P6 nu este cel mai performant telefon cu cameră de 8MP, însă este un produs demn de luat în seamă. Imaginile capturate au culori naturale plăcute, o expunere corectă, white balance neutru şi contrast bun. Singura deficienţă deranjantă ar fi nivelul cam mare de zgomot al luminanţei, însă producătorul a preferat să-l lase în pace şi să păstreze un nivel bun al detaliilor.
O caracteristică aparte a telefonului este camera frontală cu senzor mare de 5 MP şi focalizare fixă, care este mult mai zgomotoasă şi are un nivel de detalii mai scăzut, fiind însă net superioară modelelor oferite de cele mai multe telefoane mobile.
Funcţia de captura macro, un alt motiv de laudă al producătorului, nu a reuşit mereu să focalizeze corect la distanţa specificată de 4 cm, însă rezultatele sunt bune pentru un telefon mobil. Din cauza lipsei unui stabilizator optic, camera nu este însă capabilă să ofere un timp de expunere mare şi o sensibilitate scăzută, performanţa în lumină scăzută fiind slabă.
Captura video Full HD este la fel de bună ca cea foto. Filmarea Full HD oferă un flux video cu un bitrate consistent de 23 MB/s, ceea ce-i permite să menţină un nivel bun al detaliilor, iar restul parametrilor de imagine sunt la fel de buni ca în cazul capturii foto. Sunetul este mulţumitor, însă se remarcă volumul cam scăzut, aceeaşi problemă reclamată şi în cazul prestaţiei lor în modulul de telefonie.
Aplicaţia de captură este bună, oferind o interfaţă aerisită cu un buton mare pentru captură care poate fi ţinut apăsat pentru captura în rafală, controlul bliţului şi un buton pentru accesul la modurile de lucru, care includ panorama, un HDR discret şi eficient şi o serie de 8 filtre. La aceste funcţii se adaugă reglajele standard pentru ISO, expunere, contrast şi saturaţie, singura opţiune mai puţin obişnuită fiind Tracking Focus.
Player-ul audio Huawei a primit o actualizare majoră faţă de versiunea anterioară din Emotion UI 1.5, acesta oferind o interfaţă complet nouă şi ceva funcţii în plus. Interfaţa riguros organizată oferă acces direct la galeria de fişiere audio în funcţie de artist sau album, la piesele audio marcate ca favorite, la listele de redare şi la structura directoarelor în care este stocată muzica. În afara listelor de redare standard, aplicaţia permite marcarea pieselor favorite, oferă liste create automat în funcţie de ceea ce ascultăm şi oferă şi patru şabloane (Happy, Serene, Sad si Energetic) pentru organizarea pieselor în funcţie de starea de spirit, din păcate fără o scanare automată precum cea oferită de SenseMe de la Sony.
Din păcate, calitatea redării în căşti este modestă, amplificatorul folosit de Huawei redând un sunet plat cu un volum scăzut care este lipsit de dinamism şi fidelitate. Procesarea Dolby Digital Plus repară puţin din aceste probleme, însă software-ul nu poate compensa un hardware slab. Dacă aveţi pretenţii muzicale, este recomandat să folosiţi o pereche de căşti Bluetooth de bună calitate şi să vă consolaţi cu ideea că măcar nu veţi risca să pierdeţi capacul metalic al jack-ului audio.
Redarea video a fost mai puţin băgată în seamă, fişierele video putând fi accesate doar din galeria media iar interfaţa pentru redarea şi controlul lor fiind redusă la minim. Ceea ce veţi primi în plus va fi procesarea Dolby şi un suport ceva mai bun pentru codecuri, pe lângă clasicele H.264, XviD, MP3 şi AAC în MKV sau MP4 figurând şi compatibilitatea WMV, WMA, AC3, OGG şi FLAC. Din păcate, suportul pentru DTS şi subtitrări este absent, iar difuzorul extern nu are o volum tot atât de bun precum în cazul redării avertizărilor sonore ale sistemului de operare.
Prestaţia modului GNSS este bună, acesta oferind suport GPS şi GLONASS şi având o sincronizare foarte rapidă. La fel ca în cazul altor telefoane cu o recepţie modestă, adică un SNR mediu între 30 şi 35, precizia este însă mai puţin satisfăcătoare în oraş, unde indicatorul face salturi mari în funcţie de reflexii sau atenuări şi este cam lent în urmărirea poziţiei reale precise.
Ascend P6 nu este doar cel mai subţire smartphone disponibil astăzi pe piaţă, ci şi un telefon cu un aspect deosebit şi o construcţie bună. La aceste avantaje estetice, care vor gâdila orgoliul celor care doresc un telefon care se face imediat remarcat, se adaugă un ecran excelent şi o cameră foto cu o prestaţie bună. Având un preţ de 1600 de lei, Ascend P6 este un mid-range demn de luat în seamă şi un competitor direct pentru Xperia SP, One Mini sau Galaxy S 4 Mini. Din păcate, Huawei mai are de lucru la capitolele performanţă şi stabilitate software pentru că acestea afectează mult experienţa în utilizare, iar autonomie baterie nu este prea grozavă.
Construcţie şi materiale
Design şi finisaje
Ecran IPS foarte bun
Cameră foto
Performanţe software slabe şi buguri
Redare audio
Autonomie