Mate 30 Pro nu are nevoie de nicio introducere. Este probabil cel mai popular smartphone de pe internet la momentul actual, popularitate care i se trage din mai multe. Da, este noul flagship al producătorului chinez Huawei, compania de pe locul 2 mondial pe piaţa de smartphone-uri, însă este totodată şi telefonul cu cea mai performantă cameră foto de pe piaţă, dar şi unul dintre puţinele modele care nu poate fi livrat cu Android „complet”, cu aplicaţii Google. Iată cu ce impresii mi-a lăsat noul Mate 30 Pro după mai bine de o săptămână de utilizare.
Mate 30 Pro nu este încă disponibil la vânzare în România şi momentan nu ştim exact dacă şi când va ajunge în magazinele autohtone. Cert este că noi am avut spre testare o versiune din China a telefonului, întrucât o versiune „europeană” nu exista la momentul în care aceste telefoane au fost aduse în ţară. Din acest motiv, vor exista cu siguranţă câteva diferenţe de utilizare faţă de o eventuală variantă europeană,însă asta am avut la îndemână aşa că asta am testat.
Am mai văzut Mate 30 Pro în trecut, având ocazia de a ne juca cu el pe o perioadă scurtă în cadrul unui eveniment privat organizat de Huawei. Astfel, din punct de vedere al design-ului acest model era o cantitate cunoscută: ecran „orizont” curbat pe margini la un unghi de 88 de grade, sticlă pe spate, o cameră încadrată într-un cerc şi o ramă metalică subţire de jur-împrejurul ecranului.
Pentru că este atât de curbat, ecranul ajunge până aproape de partea din spate a dispozitivului, în timp ce butoanele de volum au fost eliminate complet, singurul buton fizic prezent fiind Power, şi acesta mutat aproape de capacul din spate. Telefonul nu are un jack de 3,5mm şi nici un adaptor în cutie, însă vine cu o pereche de căşti USB-C, cât şi cu un cablu de încărcare capabil să facă transfer de energie la 5A, care se conectează la un adaptor de priză cu încărcare rapidă la 40W „SuperCharge”. Acesta din urmă a venit cu mufă de China/SUA, deci l-am folosit cu un convertor la priză europeană (care nu este inclus în pachet). Desigur, acesta a funcţionat fără probleme, oferind o încărcare extrem de rapidă, procentele crescând vizibil de la o secundă la alta.
În timp ce telefonul este impresionant la o primă vedere din punct de vedere al design-ului, probabil că decizia de a merge atât de mult în direcţia curburii ecranului nu a fost atât de bună. Datorită curburii este mai puţin lat decât alte modele de pe piaţă, acesta este mai uşor de ţinut în mână, însă Mate 30 Pro este extrem de alunecos. Modelul testat nu include şi o husă în pachet, însă de obicei variantele „retail” ale telefoanelor Huawei includ acest accesoriu.
Chiar şi cu o husă însă, pentru că ecranul este foarte mult extins pe laterale, nici măcar una foarte rezistentă nu ar putea să protejeze foarte bine dispozitivul în cazul unui accident. Având în vedere că telefonul este în mare parte realizat din sticlă, probabil că cei care aleg să îl cumpere ar trebui să îi acorde o atenţie sporită acestui model. Reparaţiile în România momentan nu sunt posibile, nici la service-ul Huawei, întrucât telefonul nu există oficial pe piaţă, iar piesele de schimb precum un kit display + sticla de protecţie ar fi cu siguranţă foarte scump.
Şi de această dată, Huawei a ales să decoreze sticla de pe spatele telefonului în culori atrăgătoare, modelul mov testat fiind foarte „elegant” şi totodată „unisex”. Nu ai motive să ascunzi culoarea mov a telefonului nici dacă eşti bărbat, chiar dacă porţi mereu costum şi cravată, nuanţa este foarte subtilă şi este combinată cu un bleu foarte plăcut, care conferă acestui dispozitiv un aspect de bujiterie scumpă.
Şi nu am fi departe de adevăr, Mate 30 Pro în Europa a fost anunţat la un preţ de 1.100 euro, acelaşi preţ pe care Samsung îl cere pe Galaxy Note10+ şi Apple pe cel mai ieftin model iPhone 11 Pro Max. Şi faţă de aceste modele, Mate 30 Pro are atât plusuri, cât şi nişte minusuri foarte importante.
În general un review pentru un smartphone obişnuit ar fi abordat mai întâi capabilităţile hardware, fie că vorbim despre calitatea display-ului, performanţă sau camera foto. Totuşi, Mate 30 Pro este un caz special, aşa că vom începe direct cu software-ul. La o primă vedere, nu s-a schimbat mare lucru de la ultimul flagship Huawei, modelul P30 Pro. Interfaţa este tot EMUI, de data aceasta bazată pe Android 10, însă fără aplicaţii Google.
Având în vedere că vorbim despre un model Huawei realizat pentru piaţa din China, acest lucru nu este deloc ieşit din comun, însă în cazul lui Mate 30 Pro, telefonul nu ar avea acces la Google Mobile Services nici măcar dacă s-ar vinde oficial în România. Scandalul dintre SUA şi Huawei a fost discutat şi documentat şi pe go4it încă de acum jumătate de an de când a început, însă realitatea este că această situaţie are un efect direct asupra utilizării telefonului.
Modul de utilizare al lui Mate 30 Pro nu este cu aproape nimic diferit faţă de cel al unui smartphone Huawei din trecut. Toate funcţiile software native ale EMUI 10 sunt încă aici, iar interfaţa a fost actualizată puţin pentru a fi similară nu doar cu iOS-ul celor de la Apple, cum era în trecut, dar şi cu One UI-ul celor de la Samsung, cu butoane ceva mai mari în aplicaţii şi o secţiune de notificări pe tot ecranul.
Totuşi, apare o problemă destul de mare în momentul în care va trebui să începi să configurezi telefonul pentru utilizare. În locul unui cont Google, va trebui să foloseşti la prima configurare un cont Huawei ID. Dacă ai avut un telefon Huawei în trecut, s-ar putea să ai deja unul, folosit pentru backup-uri în cloud şi autentificarea în cadrul aplicaţiilor Huawei integrate în software-ul EMUI precum HiCare, de exemplu.
Acest cont este folosit şi pentru magazinul de aplicaţii proprietar App Gallery, singurul magazin pre-instalat, de altfel. Nu am avut la îndemână versiunea europeană a magazinului, însă varianta din China pare să fie bine populată cu aplicaţii populare în China precum WeChat, aplicaţiile Baidu, Weibo şi multe altele. Întrucât aplicaţiile pe care le folosim zi de zi în Europa sunt de obicei interzise în China, acestea nu se regăsesc pe App Gallery-ul chinezesc.
Pentru a putea folosi măcar la un nivel de bază telefonul, am instalat folosind un alt magazin de aplicaţii, mai puţin convenţional, Aptoide. Experienţa cu acesta este cel puţin dezamăgitoare, dar măcar îşi face treaba, cât de cât. Odată ce selectezi o aplicaţie din Aptoide, magazinul îţi livrează vreo 2-3 reclame video, iar apoi sistemul EMUI te întrebă dacă vrei să instalezi aplicaţia dintr-o sursă „dubioasă” precum Aptoide, sau dacă nu vrei să cauţi aceeaşi aplicaţie pe App Gallery.
Am folosit această metodă pentru a instala aplicaţiile de social media precum Instagram, Facebook şi Facebook Messenger, care au funcţionat fără probleme, minus atunci când era necesar Google Maps pentru a găsi adresa unui eveniment, de exemplu. Aptoide include aplicaţii Google şi chiar o variantă de Google Mobile Services, însă instalarea lor pune doar iconiţa în meniu, aplicaţiile fiind imposibil de rulat fără instalarea serviciilor printr-o metodă mai „dură”. Atunci când dai click pe o adresă, eşti transferat automat în browser-ul Huawei (telefonul nu include nici Google Chrome) pe site-ul Google Maps. Desigur, funcţionalitatea în browser este limitată. Am reuşit să rulez Waze, în schimb, din Aptoide, deci nu rămâi complet fără navigaţie. Waze este însă util doar pentru navigaţie în maşină, fără să ofere rute pentru pietoni sau pentru transport în comun.
YouTube-ul funcţionează la fel, exclusiv în browser, iar aplicaţii precum Netflix sau altele de acest gen refuză să pornească. Astfel, ecranul de rezoluţie înaltă cu compatibilitate HDR nu poate fi folosit la adevărata lui valoare, întrucât nu poţi accesa conţinutul.
Şi pentru că nu are Google Play Store, telefonul nu poate rula nici aplicaţii de banking, deci verificarea soldului curent sau plăţile cu telefonul nu sunt posibile. Există posibilitatea ca Huawei să convingă băncile în viitor să ofere aplicaţiile şi prin AppGallery, însă momentan aceste capabilităţi sunt inaccesibile unui Huawei Mate 30 Pro.
Totodată, toate aplicaţiile pe care le-ai cumpărat până acum pe platforma Android, care de obicei mergeau cu tine de la un telefon la altul, nu sunt accesibile. Chiar dacă Huawei Mate 30 Pro este un telefon cu Android, acesta nu îţi poate oferi acces la plaja largă de aplicaţii din magazinul Google. În China acest lucru nu reprezintă o problemă, dar în Europa, magazinul Google este esenţial, nu doar pentru serviciile sale precum YouTube, Gmail sau Maps, ci şi pentru toate celelalte aplicaţii disponibile.
Într-un viitor în care producătorii de aplicaţii încep să publice totul şi pe App Gallery, asemeni magazinului App Store de la Apple un telefon cu software non-Google ar putea fi recomandat. În acest moment însă, nu este cazul, chiar şi cu disponibilitatea câtorva aplicaţii româneşti precum Bitdefender şi Biziday. Huawei are acum nevoie de suportul unor jucători mari precum Facebook, Netflix, sau chiar Google (printr-o metodă similară cu iOS) pentru a putea concura serios pe piaţa de smartphone-uri la capitolul software.
Şi acum că am trecut peste „elefantul” din cameră, putem vorbi puţin despre hardware, care într-adevăr este foarte bine pus la punct… cu mici excepţii.
De exemplu, ecranul „orizont”, aşa cum este numit de Huawei, compatibil cu HDR10, vine cu o rezoluţie ciudată: 2.400 x 1.176. Aceasta nu este nici pe departe deranjantă, imaginile fiind foarte clare, însă compania o listează în meniu drept FHD+. Faţă de Mate 20 Pro, de anul trecut, unii ar putea considera că acest ecran este un soi de „downgrade” la capitolul rezoluţie. Adevărul este că panoul pare să fie foarte bun, atât timp cât este configurat corespunzător. Implicit, acesta vine cu setarea de culori „intensă” şi o temperatură de culoare echilibrată. Totuşi, culorile nu sunt deloc naturale, iar fotografiile realizate cu telefonul arată diferit pe ecran faţă de cum sunt de fapt.
Dar ecranul este configurat aşa pentru a te impresiona. Odată ce îl treci pe culori naturale se vede că acesta afişează nişte culori „spălăcite”, în nuanţe neutre. Nu este ceva tocmai deranjant, însă cei care sunt interesaţi de un panou care să afişeze culori cât mai corect, probabil că şi-ar fi dorit un ecran calibrat din fabrică. Marginile extrem de curbate arată foarte bine şi te „păcălesc” că ai în mână un ecran „infinit”. Totodată, în utilizare normală, pe margini poţi găsi de multe ori elemente pe care vrei să le atingi, sau în timpul redării unui clip, partea de sus a materialului se poate prelinge pe laterale. Există o opţiune care limitează acest efect, restricţionând lăţimea ecranului pentru fiecare aplicaţie în parte, dar o parte tot apare afişată pe zona curbată, însă nu până la marginea extremă.
Huawei a ales un ecran curbat la extrem pentru a impresiona, însă după primele câteva minute parcă îţi doreşti un telefon mai puţin alunecos şi cu un ecran care să nu afişeze conţinut în zonele în care nu ajungi. Această curbură exagerată constituie şi un alt dezavantaj în utilizarea lui Mate 30 Pro: lipsa unor butoane de volum. Astfel, nu poţi controla volumul pentru muzică atunci când ecranul este stins, iar atunci când este aprins, gestul de atingere dublă pe margine funcţionează doar din când în când.
Chemarea controlului pentru volum nu este consistentă, fiind necesare mai multe apăsări succesive pentru a apărea. Deja notch-ul nici nu mai este o problemă, întrucât acesta poate fi ascuns la nevoie şi măcar Huawei, la fel ca Apple, şi spre diferenţă de alţi producători, chiar a inclus hardware specializat în decupaj.
La fel ca în cazul lui Mate 20 Pro, şi Mate 30 Pro are o tehnologie de autentificare biometrică prin recunoaştere facială. Funcţia este similară cu Face ID de la Apple şi funcţionează la fel sau chiar mai bine. Deblocarea este instantă şi ai opţiunea de a seta dacă telefonul să te ducă direct în meniu, sau dacă să te lase să citeşti mai întâi notificările. Există chiar şi un mod de intimitate, care ascunde toate notificările dacă este detectată o altă persoană în afară de cel care are faţa înregistrată în telefon. Pe lângă recunoaşterea facială, există şi un senzor de amprentă optic în display, care funcţionează foarte bine, însă nu este necesar aproape niciodată, întrucât telefonul se deblochează de obicei înainte să ai timp să pui degetul pe ecran datorită recunoaşterii faciale.
Am testat senzorul de amprentă doar de la depărtare, evitând să intru în raza de recunoaştere facială şi a funcţionat bine şi rapid, mult mai consistent decât cel ultrasonic de pe Galaxy S10 şi Note10, de exemplu. Probabil că acesta este şi argumentul Apple pentru lipsa unui senzor de amprentă pe noile sale iPhone-uri: recunoaşterea facială pur şi simplu funcţionează şi folosind puncte laser şi camere cu infraroşu, este la fel sau chiar mai sigură decât alte tipuri de autentificare. Este bine că există opţiuni, dar nu ai prea multe motive să foloseşti amprenta în defavoarea deblocării faciale pe Mate 30 Pro.
Huawei P30 Pro a dovedit că un flagship poate fi şi puternic şi poate oferi şi autonomie foarte bună. Mate 30 Pro continuă astfel tradiţia, fiind unul dintre puţinele telefoane de pe piaţă care poate funcţiona două zile la o singură încărcare. Sincer, nici nu ar fi fost deranjant dacă Mate 30 Pro ţinea doar o zi, întrucât bateria se încarcă extrem de repede, iar încărcarea wireless este de asemenea prezentă. Ba chair funcţionează şi în sens invers, pentru a încărca alte dispozitive, ceva ce Apple încă nu a adoptat.
Probabil că nu are prea mult sens să mai vorbim despre performanţă în cazul unui telefon de top, însă Huawei Mate 30 Pro se simte mai rapid decât majoritatea telefoanelor de pe piaţă, chiar dacă pe hârtie are un hardware mai puţin puternic. Testele de performanţă pun chipset-ul Kirin 990 undeva la nivelul procesoarelor de anul trecut ale concurenţei, precum Snapdragon 845 şi Apple A12 Bionic.
Totuşi, optimizarea software-ului pentru hardware este excelentă, totul fiind foarte rapid, de la deschiderea aplicaţiilor la tranziţiile între ele. Totodată, Kirin 990 este primul procesor Huawei care permite înregistrarea video în 4K la 60 de cadre pe secundă. Capabilităţile de AI sunt greu de măsurat, chiar dacă există teste specifice, însă cei de la Huawei promit performanţă mai bună în toate cazurile de utilizare, fie că vorbim despre îmbunătăţirea fotografiilor prin detecţie de scenă sau de optimizarea consumului de baterie. Cert este că în utilizare Mate 30 Pro este extrem de rapid, comparabil cu un telefon OnePlus din ultimele generaţii. Din păcate, lipsa aplicaţiilor nu prea încurajează folosirea lui la fel de mult precum în cazul altor telefoane „obişnuite”.
Şi aşa ne apropiem de ultima parte a acestui review, unde vom discuta puţin despre camera foto. Există deja destule teste ştiinţifice, care demonstrează calitatea cadrelor realizate cu Mate 30 Pro şi nu le voi contesta. Este adevărat că fotografiile realizate cu acest telefon arată foarte bine, însă nu sunt întotdeauna „corecte” din punct de vedere cromatic sau al expunerii. Chiar şi aşa, este greu să găseşti un alt telefon care performează la fel de bine.
Senzorul principal de 40 megapixeli captează fotografii la 10 megapixeli prin „pixel binning” care păstrează extrem de multe detalii şi de obicei oferă o expunere corectă, însă culorile ar putea fi puţin gălbui, din cauza senzorulu RYYB folosit. Altfel, recomandarea noastră ar fi activarea modului Master AI, care foloseşte setări predefinite de scenă pentru a optimiza cadrele, scăzând astfel din efectul de îngălbenire. Acest senzor este atât de luminos întrucât fotografiile pe timp de noapte, fără modul nocturn, sunt foarte bune, ba chiar uneori prea luminoase. Majoritatea fotografiilor seara sau noaptea trebuie puţin subexpuse pentru a afişa imagini „realiste”, ceea ce poate fi considerat un avantaj sau dezavantaj.
Modul nocturn, aşa cum Huawei ne-a obişnuit deja este extrem de eficient, însă luminează peste necesităţi cadrele. Acesta ar trebui folosit exclusiv în beznă completă, şi chiar şi atunci va oferi un efect exagerat, putând uneori să transforme noaptea în zi. Din păcate, acesta trebuie selectat manual din meniul camerei, iar expunerea durează destul de mult. Alte companii au realizat moduri nocturne care pot să pornească automat la nevoie, sau care sunt accesibile rapid în timpul fotografierii normale.
De fapt, întreaga aplicaţie de cameră de la Huawei pare să fi rămas puţin în urmă la nivel de interfaţă. Aceasta este foarte încărcată şi greoaie, putând cu uşurinţă să te pierzi în moduri, unele dintre ele precum timelapse, sau slow motion fiind ascunse în meniul „mai multe”. De exemplu, există două moduri de a adăuga blur în jurul unui subiect: apertură, care pare să fie concentrat pe obiecte şi portret, care este realizat pentru oameni. Efectul de blur este mai bun decât pe alte modele, ale concurenţei, precum Samsung, de exemplu, însă tot nu pare să fie „natural”.
Dar Mate 30 Pro mai are şi alte camere. De exemplu, acesta beneficiază de pe urma unei camere „SuperSensing Cine Camera” de 40 megapixeli, cu un obiectiv ultra-wide, realizată special pentru filmări, dar care poate fi folosită şi pentru fotografii. Aceasta este probabil cea mai performantă cameră ultra-wide dintr-un telefon de până acum, însă unghiul său nu este la fel de larg ca în cazul altor dispozitive. Totuşi, este de ajuns pentru câteva fotografii mai cuprinzătoare şi este excelentă pentru filmări, beneficiind de o stabilizare bine pusă la punct, chiar dacă aceasta este exclusiv electronică.
Camera de pe Mate 30 Pro poate să şi filmeze şi la 7680 cadre pe secundă în modul slow-motion, în rezoluţie 720p. Rezultatele sunt impresionante, atât timp cât ai lumină destulă şi răbdare să repeţi filmarea până când prinzi exact ceea ce îţi doreşti. Asemeni funcţiei similare de pe Samsung, trebuie ca acţiunea să aibă loc într-o anumită zonă de pe ecran, iar telefonul filmează doar o mică fracţiune de secundă pe care o lungeşte în ceva de aproape un minut. Aceasta este însă o funcţie pe care o vei folosi o dată sau de două ori şi de care vei uita repede.
În cele din urmă, avem de a face cu o cameră cu zoom optic 3x. Şi aceasta pare să fie cea mai performantă cameră cu zoom 3x de pe piaţă, însă este un pas în spate faţă de camera cu zoom 5x de pe Huawei P30 Pro. Şi acest model poate oferi zoom de până la 5x în mod hibrid, cât şi zoom digital de maximum 30x. La 30x însă nu mai poţi avea pretenţia de a vedea detalii sau de a realiza un cadru foarte stabil. Este doar un lucru pe care îl poţi face, nu ceva ce ar trebui să faci.
Câteva lucruri în plus care trebuie menţionate: modul nocturn funcţionează pe toate cele trei camere, ceva ce este de apreciat, întrucât obiectivele şi senzorii de pe ultra-wide şi zoom nu sunt comparabili în performanţă cu cele principale, deci pentru acestea chiar are sens modul nocturn de fotografiere. Totuşi, modul în care selectezi camera utilizată este foarte slab implementat.
Majoritatea companiilor au un buton care în mod implicit afişează multiplul de zoom: 0,6x, 1x, 3x, etc. Huawei nu permite însă decât selectarea nivelului de zoom şi implicit a camerei folosite, decât prin tragerea simbolului pe o bară, sau prin „pinch to zoom”. Nu poţi selecta rapid camera şi nivelul de zoom. Singurul lucru mai rapid este atingerea barei în zonele gradate, însă nu este niciodată un proces foarte precis. Dacă doreşti să realizezi o fotografie cu o singură mână, este greu sau chiar imposibil să schimbi camera folosită. Lipsa butoanelor de volum aduce însă un buton virtual mobil pe marginea curbată, care poate fi folosit pe post de declanşator. Prezenta acestui buton nu încurcă, însă nici experienţa de utilizare nu este tocmai impresionantă. Există şi poate fi folosit, la nevoie, dar utilizatorii vor opta cu siguranţă tot pentru clasicul butonul de pe ecran.
Deja am scris un review extrem de lung despre un telefon pe care Huawei probabil că nu îl va lansa în prea multe exemplare în afara Chinei. Este important însă să ştiţi în cazul în care aveţi ocazia să cumpăraţi un astfel de dispozitiv care sunt avantajele şi dezavantajele acestui model. Da, este unul dintre cele mai bine construite telefoane de până acum, cu o cameră foarte bună şi performanţă de top, autonomie şi cam tot hardware-ul pe care ţi l-ai dori de la un telefon.
Totodată, vine cu un software „faultat”, care nu poate să ţină pasul cu concurenţa. Desigur, avem de a face cu jocuri politice şi un conflict economic între SUA şi China. Însă indiferent de părerile personale despre acest conflict, trebuie să recunoaştem că acestea nu schimbă realitatea: Mate 30 Pro este livrat fără aplicaţii şi servicii Google, fără acces la magazinul de aplicaţii cu cea mai bogată ofertă de software, fără acces la aplicaţiile cumpărate anterior şi fără posibilitatea de a rula aplicaţii moderne de streaming video sau audio, sau de banking şi fintech. Să nu mai vorbim despre posibilitatea de plată cu telefonul, întrucât Huawei Pay nu este funcţional în România.
Concluzia este că Mate 30 Pro este într-adevăr un telefon foarte bun, neaşteptat de bine pus la punct când vine vorba despre hardware. Din păcate, acesta este imposibil de recomandat în România din cauza software-ului. Poate că în viitor, după ce Huawei atrage mai mulţi parteneri, lipsa serviciilor Google nu va mai fi o problemă atât de gravă, iar EMUI, chiar şi cu baze în Android, ar putea deveni o alternativă reală la sistemul de operare Google şi la iOS. Mai durează însă până atunci, iar Huawei va trebui să se mişte repede, întrucât piaţa se mişcă repede, iar utilizatorii probabil că nu vor avea răbdare să aştepte foarte mult. Xiaomi, Oppo şi OnePlus vin destul de tare din urmă pe piaţa din Europa, în timp ce Apple abia a început să îşi revină după câţiva ani de scădere.
Dacă mâine apare update pentru Mate 30 Pro cu servicii Google, da, acesta este probabil cel mai bun telefon cu Android pe care îl poţi cumpăra în acest moment, în ciuda celorlalte minusuri ale sale. Dacă vrei să te bazezi pe cunoştinţele tale în domeniu şi să instalezi pe cont propriu aplicaţiile Google, ia în calcul că majoriatea utilizatorilor nu ştiu să facă asta şi nu sunt interesaţi să înveţe. Iar un update pe serverele Google ar putea în orice moment să blocheze aceste dispozitive care nu au acces oficial la serviciile sale. Este un risc prea mare şi pe bani foarte mulţi, pe care utilizatorii de smartphone-uri premium nu ar trebui să şi-l asume.
Construcţie şi design de top
Cea mai bună cameră foto de pe un smartphone
Camera foto principală face poze noaptea în modul standard mai bine decât altele pe „night mode”
Are recunoaştere facială 3D şi senzor de amprentă în ecran
Este foarte rapid în utilizare, chiar dacă în teste scorul sugerează că nu este cel mai performant dispozitiv
În afară de stylus în pachet şi un jack pentru căşti nu îi lipseşte nimic pe partea hardware
Se încarcă foarte repede şi are încărcare wireless în ambele sensuri
Software-ul Android este livrat fără aplicaţii Google, iar magazinul App Gallery nu are multe din aplicaţiile necesare pentru o utilizare normală
Nu are butoane pentru volum, iar gestul pentru butoanele virtuale nu funcţionează întotdeauna corespunzător
Ecranul este prea curbat, iar conţinutul afişat pe laterale este distorsionat
Pe modul natural ecranul afişează culori prea „şterse”, iar pe modul intens este supra-saturat
Foloseşte carduri proprietare Nano Memory