iPhone X este singurul telefon pe care mi-l doresc astăzi, dar pot trăi fără el încă un an [OPINIE]

Sunt utilizator de iPhone încă de când a apărut. Întrucât prima generaţie, lansată în 2007, nu a ajuns în mod oficial în magazinele din România, a trebuit să mă mulţumesc cu un iPod Touch la momentul respectiv (un iPhone fără funcţia de telefon). Acesta oferea pentru prima dată un browser mobil „utilizabil”, un player de muzică şi filme cu spaţiu mare de stocare pe format flash şi posibilitatea de hacking pentru instalarea de jocuri şi aplicaţii neoficiale. Desigur, după lansarea iPhone 3G în mod oficial în ţara noastră, am sărit să cumpăr noul telefon Apple şi de atunci am rămas fidel acestui brand şi ecosistemului pe care l-a creat.

De-a lungul timpului am cumpărat şi iPhone 4, iPhone 5 şi iPhone 6 Plus, cât şi un iPad 2, dispozitive care la momentul în care au apărut mi s-au părut cele mai bune de pe piaţă. Anul trecut, iPhone 7 Plus nu mi s-a părut un upgrade care să mă facă să renunţ la 6 Plus, iar iPhone 8 Plus de anul acesta păstrează deja „clasicul” design, care nu mă convinge să îl cumpăr. Astfel, am ajuns în situaţia în care singura opţiune de „upgrade” real, atât din punct de vedere al performanţei, cât şi al design-ului este noul flagship iPhone X, probabil cea mai mare schimbare a acestei serii de dispozitive de la primul iPhone din 2007.

Am decis să prezint acest mic istoric pentru că am văzut în spaţiul online că mulţi consideră în urma anunţului iPhone X că telefonul nu va găsi un public interesat de el. Unii spun că este prea scump, alţii că acesta nu oferă destul de multe lucruri în plus faţă de iPhone 8 şi „fratele” său mai mare, 8 Plus, însă pentru majoritatea utilizatorilor care se află într-o situaţie similară mie, iPhone X este cam singura opţiune, cu bune şi cu rele.

Colegul Adrian spune că este dezamăgit de lipsa de inovaţie a noului model, însă eu consider că inovaţia în spaţiul mobil s-a oprit probabil odată cu primul iPhone. Toate celelalte smartphone-uri lansate în ultimii zece ani sunt o evoluţie a conceptului lansat de Apple, nicidecum dispozitive inovatoare. Motivul pentru care Apple nu a fost prima companie cu un display edge-to-edge, principalul factor de diferenţiere între iPhone X şi iPhone 8, este din păcate strâns legat de modul în care tehnologia este dezvoltată şi totodată planul de business pe care Apple îl are stabilit de mulţi ani şi pe care pare să îl respecte cu sfinţenie. iPhone-urile apar în fiecare an în toamnă (în luna septembrie, în general) şi nu sunt înlocuite cu alte modele în primăvară, ca în cazul altor serii de la concurenţă.

Singurul mod în care Apple putea să vină cu un smartphone cu display edge-to-edge înaintea concurenţei ar fi fost o lansare în toamna anului trecut. Din păcate, fabricile Samsung, unde sunt produse aceste panouri OLED pentru display-uri, nu au putut fi gata la timp, în ciuda faptului că existau zvonuri că Apple şi-ar fi dorit să lanseze un telefon cu astfel de display în 2016. Şi chiar dacă panourile OLED erau gata, sistemul Face ID nu ar fi fost, Apple cumpărând abia anul acesta compania responsabilă pentru dezvoltarea tehnologiei. Nu în ultimul rând, Apple pare să fi avut probleme în implementarea sistemului de încărcare wireless în telefoanele sale, dacă informaţiile „scurse” pe internet au pe undeva un sâmbure de adevăr (având în vedere că majoritatea zvonurilor au fost confirmate în cadrul evenimentului de prezentare de pe 12 septembrie, nu este greu să ne imaginăm că şi aceste detalii ar putea fi adevărate).

Astfel s-a ajuns în situaţia în care Apple „nu mai inovează”. Samsung şi LG au venit cu telefoane cu display-uri edge-to-edge înaintea noului iPhone, iar Xiaomi a lansat un astfel de dispozitiv încă de la finalul anului trecut. Totodată, alte funcţii precum camera duală cu stabilizare pe ambii senzori a fost deja implementată pe Note8 cu doar câteva săptămâni în urmă, iar Galaxy S8 şi Note8 au o metodă de securizare similară cu Face ID, care scanează irisul utilizatorului (funcţie care a debutat pe Note7).

Cu toate că Apple nu mai vine cu atât de multe premiere în noile lor telefoane, un utilizator de iPhone nu va renunţa prea uşor la confortul pe care platforma iOS îl garantează şi cu siguranţă nu o va schimba pentru Android. Trecerea de la un telefon vechi cu iOS la altul nou este atât de simplă, încât odată pornit şi logat contul de iCloud, toate aplicaţiile, mesajele, setările, tonurile de apel şi orice alt detaliu salvat pe contul personal vor fi copiate şi instalate imediat. 

Dorinţa de inovaţie este mai mică acum decât era în urmă cu doar câţiva ani. iPhone-ul oferă încă de pe la generaţia 6 cam tot ce este necesar unui utilizator obişnuit să îşi poată desfăşura activitatea normală. Noutăţile pe care iPhone X le aduce sunt mai degrabă un bonus decât ceva pe care utilizatorii se vor baza în viaţa de zi cu zi. Motivul pentru care eu, personal, vreau să trec la iPhone X este nevoia unui telefon mai rapid, „bătrânul” 6 Plus fiind destul de leneş în ultima vreme la tranziţia între aplicaţii, o baterie mai perfomantă (trei ani de cicluri de încărcare îşi spun cuvântul), spaţiu mai mare de stocare, o cameră mai bună (nici cea de pe 6 nu este de aruncat, totuşi) şi un ecran mai mare (de preferat cu un design nou).

În timp ce performanţa şi stocarea se regăsesc şi pe iPhone 8 sau 8 Plus, ecranul mai mare şi camera cu doi senzori stabilizaţi ar fi elementele principale care m-ar convinge să trec direct la X. Aceste mici „capricii” vin totuşi cu un cost enorm. Preţul de peste 1.000 de euro pentru un simplu telefon este greu de justificat pentru cineva care preferă Android-ul, acolo fiind disponibile destule opţiuni mai ieftine care pot satisface măcar câteva dintre nevoile unui utilizator pretenţios.

Cu toate acestea, nu foarte mulţi utilizatori de Android pot spune că păstrează un smartphone timp de trei ani, iar acesta rămâne tot timpul cu actualizările la zi. Personal, nu am avut o experienţă foarte plăcută cu Touch ID de-a lungul anilor, amprentele mele fiind uneori greu de recunoscut de senzorii Apple, deci Face ID ar putea fi un upgrade şi nu un „downgrade”. Mulţi se plâng şi de lipsa jack-ului de căşti, dar nu l-am folosit niciodată nici pe iPhone 6, fiind utilizator de căşti wireless de mai bine de doi ani (am o pereche de căşti Samsung Level U care se împacă perfect cu iOS). Lipsa jack-ului pentru mine este un spaţiu în minus care să strângă praf. Nici măcar lipsa unui buton fizic „Home” nu mă deranjează, acesta fiind deja transformat în buton capacitiv încă de pe iPhone 7.

Dacă într-adevăr iau decizia de a cumpăra iPhone X (aş fi preferat să existe şi o versiune iPhone X Plus, întrucât m-am obişnuit foarte mult cu dimensiunile lui 6 Plus), voi gândi această achiziţie ca o „investiţie” pe termen lung. Dacă şi acesta rezistă la trei ani de utilizare intensă (telefonul este principala mea cameră foto, principalul „browser” de internet şi principalul mod de socializare online), preţul de 1.000+ de euro ar putea fi justificat. Da, sunt mulţi bani în comparaţie cu un model din gama iPhone 8 sau chiar faţă de telefoane cu Android „comparabile” şi da, probabil că un telefon cu Android mai ieftin m-ar ajuta să fac aceleaşi lucruri, dar iOS-ul îmi oferă un nivel de confort atât de mare, încât trecerea la altceva ar fi aproape imposibilă în acest punct.

Cu siguranţă, „bretonul” din ecran este puţin deranjant, având în vedere că restul de dispozitive cu display edge-to-edge au un ecran complet sau aproape complet, însă iPhone X este primul care efectiv nu are niciun fel de „barbă” sau ramă în jurul display-ului. Poate că în timp senzorii pentru Face ID vor putea fi miniaturizaţi sau incluşi undeva sub display pentru a extinde ecranul pe toată suprafaţa telefonului. Un upgrade de acest gen va mai dura însă cel puţin doi ani, având în vedere ritmul în care Apple face modificări de design.

Şi totuşi, este posibil să nu fac acest pas şi să încerc să mai aştept un an. iPhone 6 Plus încă funcţionează decent, în ciuda timpilor de aşteptare puţin cam mari atunci când jonglezi între aplicaţii. Camera foto oferă rezultate foarte bune în continuare (nu se pot compara cu cele de pe Galaxy S8, evident), iar update-urile vor mai veni cel puţin încă un an sau doi de acum înainte. Ca şi în cazul upgrade-ului de la 5 la 6 Plus, bateria este acum factorul decisiv, care începe să îmi afecteze din ce în ce mai mult experienţa de utilizare (Waze „topeşte” fără milă bateria). Mă gândesc că un utilizator al telefoanelor din generaţiile 6S şi 7 poate sta fără griji chiar şi din punct de vedere al autonomiei până anul viitor.

Probabil că aceasta este cea mai mare „inovaţie” Apple, una pe care nimeni altcineva nu a reuşit să o egaleze: suport pe termen lung şi produse rezistente în timp, care în ciuda faptului că se „demodează” la exterior, pot oferi în continuare o experienţă de utilizare premium, chiar şi după pragul psihologic de upgrade de doi ani. Cei care cumpără un iPhone X astăzi, probabil că vor face următorul upgrade în 2020, când trend-urile pieţei vor fi altele, iar toate discuţiile despre cum iPhone X nu inovează vor fi de domeniul trecutului.