LG G2: un terminal Android puternic cu design minimalist

Parteneriatul cu Google pentru dezvoltarea telefonului Nexus 4 a fost unul benefic pentru LG, compania ieşind dintr-un con de umbră şi reuşind să lanseze şi alte modele de succes precum Optimus G sau Optimus G Pro. În aceste condiţii, nu este de mirare că G2, primul smartphone cu procesor Snapdragon 800 anunţat, a fost aşteptat cu interes şi, din fericire, acesta nu a mai ajuns cu întârziere în România.

Prezentare, construcţie, ergonomie

Dacă aruncăm o privire asupra terminalelor smartphone lansate de LG în ultimii ani, observăm că producătorul a preferat să joace o carte sigură şi să meargă pe un design minimalist rectangular care nu ar putea stârni prea multe exclamaţii de încântare, dar nici nu va dezamăgi prea mult. Cu noul G2, compania a încercat o abordare uşor diferită menită să schimbe imaginea cam cenuşie a designului standard LG, fără a păşi însă foarte mult în afara zonei proprii de confort.

La fel ca în cazul Nexus 4, LG a ales pentru G2 un profil frontal cu margini laterale perfect drepte şi capete amplu curbate. Spre deosebire de legendarul înaintaş, G2 este vizibil mai puţin colţuros deoarece LG a preferat o formă cu linii curbate fluide care se îmbină armonios. Singura zonă uşor discordantă geometric este marginea inferioară, care este tăiată drept deoarece aici se găsesc grilele difuzorului şi microfonului, ieşirea audio jack şi mufa Micro USB.

Produsul acestei alegeri de design este o carcasă care lasă o senzaţie apropiată de cea a unei pietre şlefuită de apă, terminalul mulându-se perfect în mână sau intrând în buzunar fără a deranja cu colturi sau muchii proeminente. Butoanele pentru ajustarea volumului amplasate pe spate au o suprafaţă amplă şi o cursă fermă, butonul Power/Lock fiind însă afundat între acestea şi ceva mai greu de nimerit. La impresia pozitivă lăsată de carcasă contribuie şi construcţia rigidă, singurul punct constructiv mai puţin plăcut al acesteia fiind grosimea redusă a capacului posterior, care flexează uşor chiar şi la o apăsare moderată.

Partea frontală are dimensiuni de 138.5 x 70.9 milimetri, acestea fiind doar uşor mai mari decât cele ale telefonului Galaxy S 4 în condiţiile în care şi diagonala ecranului este mai mare cu 5 milimetri. Acest lucru a fost posibil prin proiectarea unor zone frontale superioare şi inferioare reduse ca suprafaţă, suficiente însă pentru a găzdui camera video, senzorii, LED-ul de semnalizare şi casca, şi a unor margini laterale foarte subţiri pentru ecran. Din acest motiv, deşi telefonul are un design minimalist care poate părea de-a dreptul banal, acesta devine impresionant în momentul în care este pornit deoarece ecranul pare să-l acopere în totalitate. Partea frontală este acoperită integral de sticlă, aceasta fiind încadrată de o ramă fină din material plastic, care este însă mult prea scundă pentru a proteja ecranul atunci când telefonul este aşezat cu faţa în jos.

Interesanta suprafaţă posterioară de sticlă de la Nexus 4 sau Optimus G nu a mai avut loc în planurile LG, materialul omniprezent fiind un plastic lucios care nu se remarcă prin nimic deosebit dincolo de cantitatea exagerată de amprente pe care este în stare să o reţină. Este adevărat, spatele telefonului oferă un model geometric fin care imită fibra de carbon, însă acesta este tipărit tot pe acelaşi material banal. Forma extrem de fluidă a carcasei a fost obţinută şi prin eliminarea, după cum se observă din imagini, a tuturor detaliilor marginilor laterale. Dincolo de perforaţia microfonului secundar şi tăviţa aproape invizibilă a cartelei SIM, acestea sunt complet goale deoarece LG a mutat butoanele de control pentru volum şi Power/Lock pe spatele terminalului, un sistem numit Rear Key care susţine că oferă o ergonomie mai bună.

Datorită acestui aspect constructiv, carcasa are într-adevăr un element de o incontestabilă originalitate, însă cât de bine se achită Rear Key de sarcini? În primele zile de utilizare, mai mult ca sigur că veţi căuta mereu butoanele în poziţia lor obişnuită, pentru a vă aduce imediat aminte că acestea şi-au schimbat poziţia. După perioada de acomodare, acestea vor începe să devină ceva mai prietenoase, fără a fi însă întotdeauna optime sau utile.

În momentul în care ţineţi telefonul la ureche, butoanele pentru controlul volumului vor fi la îndemână deoarece vor fi aşezate într-o poziţia uşor de atins şi uşor de sesizat tactil. Atunci când veţi încercă să ridicaţi şi deblocaţi telefonul, s-ar putea să constataţi că lipsa oricărui reper vizual creează probleme şi că aţi ajuns cu degetul pe camera foto sau pe tasta Volume+ în locul tastei Power/Lock.

Acest disconfort probabil că variază în funcţie de dimensiunea mâinii utilizatorului, însă acelaşi lucru se poate spune şi despre butoanele poziţionate clasic. În concluzie, schimbarea poziţionării tastelor nu este o revoluţie dar nici o catastrofă, fiind doar un alt mod de lucru cu care am putea sau nu să ne obişnuim. Tot la capitolul ergonomie, trebuie remarcată aderenţa slabă a carcasei; am afirmat că aceasta este rotundă şi naturală ca o piatră şlefuită de apă, însă totodată este la fel de alunecoasă ca un săpun.

Ecran, hardware, specificaţii, autonomie

Ecranul oferit de LG G2 are o diagonală de 5,2” şi o rezoluţie de 1920 x 1080 pixeli, densitatea acestuia ridicându-se la o excelentă cifră de 424 ppi. Un producător consacrat de ecrane IPS, LG a implementat un panou superb care oferă culori foarte frumoase, un nivel bun de negru, unghiuri largi de vizualizare, contrast ridicat şi o luminozitate maximă foarte bună. Aspectele neplăcute ar fi doar tratamentul oleofobic nu tocmai grozav, ecranul concurând cu carcasa la capitolul „amprente papilare reţinute cu succes”, iar vizibilitatea în lumina solară este neimpresionantă.

Un detaliu interesant al ecranului este utilizarea tehnologiei Panel Self Refresh, care a fost anunţată de VESA în 2011. Încorporând o memorie-tampon internă numită Graphic RAM, ecranul degrevează nucleul grafic de sarcina actualizării de 60 de ori pe secundă a informaţiilor afişate atunci când acestea nu se schimbă şi reduce încărcarea procesului. LG afirmă că Panel Self Refresh poate reduce consumul procesorului cu până la 26 de procente, ceea ce nu este deloc de neglijat şi completează foarte bine un deja ecran excelent..

LG G2 a fost primul smartphone anunţat care a folosit soluţia Qualcomm Snapdragon 800, şi cum deja am testat două modele care-o folosesc, ştiţi deja la ce trebuie să vă aşteptaţi: oferind un procesor quad-core Krait 400 tactat la 2,26 GHz şi puternicul cip grafic Adreno 330, aceasta este cea mai rapidă soluţie hardware disponibilă în acest moment pe platforma Android. În mod curios, am observat acelaşi fenomen pe care l-am remarcat şi la Optimus G: scorurile sunt uşor inferioare celor obţinute de alte modele care folosesc aceeaşi platformă. Detrimentul acestei puteri considerabile este căldura disipată, G2 devenind deranjant de cald în zona centrală în timpul jocurilor sau altor aplicaţii cu consum mare de resurse.

• Ecran: 5,2”, 1920 x 1080 pixeli, IPS, Gorilla Glass 2
• Sistem de operare: Android 4.2.2
• Chipset: Qualcomm Snapdragon 800 (MSM8974)
• Procesor: Krait 400, quad-core, 2,26 GHz
• Procesor grafic: Adreno 330
• RAM: 2 GB
• Memorie: 16/32 GB (5,5 GB ocupaţi)
• Card: nu
• Date: HSDPA, HSUPA, LTE-A
• WiFi: 802.11 a/b/g/n/ac
• Bluetooth: 4.0
• USB: microUSB
• Cameră foto: 13 MP, F/2.4, stabilizator optic, focalizare în 9 puncte
• Filmare video: 1080p, 30/60 fps, stabilizare
• Cameră frontală: 2,1 MP
• Baterie: 3000mAh
• Dimensiuni: 138.5 x 70.9 x 8.9 mm
• Greutate: 143 grame
• Altele: NFC, Miracast, Wi-Fi Direct, Micro SIM

O surpriză plăcută a oferit-o autonomia acestui terminal, bateria de înaltă densitate SiO cu o capacitate de 3000 mAh, ecranul cu Panel Self Refresh şi optimizările software LG oferind rezultate foarte bune. În condiţiile în care am avut push activat pentru Outlook.com, Facebook, Twitter plus actualizări regulate pentru vreme şi alt cont de mail, LG G2 a reuşit să atingă 42 de ore de autonomie într-un regim mediu de utilizare cu câte 8 ore de conectivitate 3G şi Wi-Fi zilnic.

Software şi telefonie

La fel ca până acum, LG a combinat platforma Android 4.2.2 cu o interfaţă proprietară destul de simplă în aparenţă, dar care ascunde un număr impresionant de opţiuni. Pe lângă facilităţile obişnuite din Home Screen, LG a implementat o multitudine de mici detalii interesante. Astfel, utilizatorul poate alege ordinea butoanelor din System Bar sau schimbarea fundalului acesteia, existând şi posibilitatea afişării suplimentare a încă unui buton, la alegere între cele pentru deschiderea Notification Area sau a utilitarului pentru notiţe şi desen Quick Memo.

Alte detalii interesante sunt posibilitatea alegerii fundalului din App Drawer, posibilitatea schimbării imaginii pictogramelor sau dublarea dimensiunii lor şi alegerea onor  teme grafice pentru interfaţă şi tastatură. Probabil cea mai utilă modificare este însă posibilitatea de deschidere şi închidere a ecranului cu o atingere dublă de ecran, binevenită ţinând cont de criticile deja adresate poziţionării exotice a butonului Power/Lock.

Intrând mai adânc în particularizările LG, găsim un Notification Area complex, care oferă o listă derulantă care poate fi particularizată cu cele mai importante setări, lista de aplicaţii flotante Quick Apps, reglajele pentru sunet şi luminozitate şi butonul pentru setări. Meniul Settings este şi el de nerecunoscut, acesta fiind organizat în patru taburi care regrupează toate setările cunoscute Android şi pe cele noi introduse de către LG. O idee interesantă este Slide Aside, opţiunea care permite salvarea în partea stângă a ecranului a trei dintre aplicaţiile mai des utilizate, acest mod de lucru fiind însă greu de controlat cu o singura mână pentru că necesită un gest făcut cu trei degete.

Printre cele mai interesante opţiuni introduse de LG se numără Wireless Storage, care permite accesul la memoria internă de pe un alt calculator din reţea, Quiet Mode, care permite alegerea orelor între care terminalul va trece în mod automat în modul tăcut de lucru, posibilitatea schimbării fontului de sistem sau a dimensiunii lui, corectarea aspectului aplicaţiilor mai vechi care nu sunt scrise pentru rezoluţia telefonului, Guest Mode pentru limitarea accesului copiilor la setări sau aplicaţii şi o integrare Dropbox generală. Lista nu se opreşte aici, LG oferind, la fel ca Samsung, opţiunea păstrării active a ecranului în momentul în care utilizatorul priveşte ecranul sau oprirea redării video în momentul în care privirea lui nu mai este detectată.

Vestea plăcută este că acest ansamblu software complex are performanţe foarte bune, codul LG fiind suficient de bine optimizat pentru a nu ne face să regretăm prea mult fluenţa unui Android nemodificat. Este adevărat, memoria libera rămasă în mod normal este de circa 500 MB, ceea ce se va solda uneori cu o repornire a întregii interfeţe, dar nu m-am lovit decât de două ori în şapte zile de acest comportament.  Trebuie să recunosc însă că aş fi dorit ceva mai multe opţiuni pentru controlul particularizărilor LG, Notification Center fiind, de exemplu, atât de aglomerat încât zona lui utilă rămâne adeseori infimă.

LG G2 oferă microfoane cu o calitate bună şi un noise cancellation eficient, însă prestaţia căştii este doar parţial mulţumitoare deoarece aceasta oferă un nivel sonor bun, dar o fidelitate mediocră. Micul difuzor monofonic este puternic, însă calitatea lui are de suferit din cauza fidelităţii cam modeste şi a vibraţiilor induse capacului posterior subţire, ceea ce-l face optim doar pentru redarea tonurilor de apel şi a vocii umane, dar nu şi pentru conţinut media.

O anexă a modulului de telefonie, sistemul de semnalizare oferă câteva artificii interesante. Pe lângă posibilitatea particularizării culorilor pentru apeluri primite, pierdute, mesaje sau calendar, LED-ul frontal RGB poate fi particularizat şi pentru fiecare utilizator din agenda în parte. În plus, butonul Power/Lock serveşte ca sistem de iluminare secundar, LED-ul său alb putând fi folosit pentru semnalizarea apelurilor şi alarmelor. Aceste detalii software sunt completate de gesturi utile, cum ar fi blocarea volumului apelurilor prin întoarcerea telefonului cu faţa în jos, preluarea automată a apelurilor în momentul în care ducem telefonul la ureche sau reducerea volumului soneriei în momentul în care telefonul este mişcat.

Captură foto şi video

LG a ales pentru modelul G2 un senzor foto cu o rezoluţie de 13 MP, acesta fiind dublat de un obiectiv cu diafragmă F/2.4 şi stabilizare optică. Imaginile capturate oferă culori cu aspect natural, contrast bun, detalii suficient de ridicate şi white balance în general corect, însă camera foto are tendinţa să supraexpună. Zgomotul de imagine este bine ţinut sub control, filtrarea eficientă a acestuia ducând însă la pierderea detaliilor fine. Telefonul nu are un mod macro dedicat, însă acesta oferă o captură rezonabilă de la o distanţă de circa 5-6 centimetri.

Dacă prestaţia în lumina este bună, deşi am fi aşteptat mai mult de la un terminal din această clasă, prestaţia în lumina slabă este mediocră. Deşi sistemul de stabilizare se străduieşte şi reuşeşte să ofere timpi de expunere suficient de lungi pentru a obţine nişte imagini clare, nivelul de zgomot este foarte mare iar filtrarea lui distruge toate detaliile.

Captura video Full HD, disponibilă atât la 30 cât şi la 60 de cadre pe secundă, are o calitate mai bună decât cea foto deoarece tendinţa spre supraexpunere şi filtrarea zgomotului nu mai sunt tot atât de evidente, iar calităţile pozitive sunt păstrate. Fluxul H.264 este foarte stabil atât la 30 cât şi la 60 de cadre pe secundă, singurul aspect neplăcut fiind sunetul stereo, care are o calitate mediocră din cauza distorsiunilor şi a fidelităţii scăzute.

Mostră captură Full HD 30 fps (129 MB)
Mostră captură Full HD 60 fps (106 MB)

Mai întâi de toate, aplicaţia de captură foto se remarcă prin focalizarea în 9 puncte, o opţiune neobişnuită pentru o cameră foto de telefon mobil. Paleta de opţiuni este bogată, LG G2 oferind captură în rafală, Best Shot, Panorama (cu rezoluţie scăzută însă), Panorama 3D (o clonă de Photosphere cu aceleaşi probleme de îmbinare a cadrelor), un HDR foarte bun şi o captură foto duală, care vă permite să folosiţi concomitent şi camera frontală de 2 MP dar care limitează rezoluţia capturii la 720p.

Redare media, GPS

Pentru cei care obişnuiesc să poarte în buzunar o pereche de căşti şi să înghesuie în memoria internă a telefonului cât mai multă muzică, G2 este una dintre alternativele demne de luat în seamă pentru că oferă o redare de bună calitate. Singura deficienţă este volumul audio cam redus, o boală de care a suferit şi Optimus G, însă noul produs LG se remarcă printr-o redare audio cu un nivel insesizabil de distorsiuni, un bass discret percutant, medii puternice şi înalte bine definite. Compania s-a lăudat că telefonul include un DAC capabil să redea fluxuri audio 192KHz/24 bit, şi este plăcut de remarcat că aceste specificaţii care denotă o calitate superioară nu sunt doar vorbe sau cifre în vânt.

Păcat că LG nu a reuşit să ofere şi nişte căşti care să pună această prestaţie în valoare, produsul din pachet având o construcţie bună însă oferind un sunet plat care nu are bass aproape deloc.

Aplicaţia software Music oferă sortarea muzicii după artist, album sau gen, răsfoirea directoarelor, integrare DLNA şi Dropbox, liste de redare, un egalizator cu şapte benzi şi un timer pentru oprirea redării. Interfaţa nu arată prea modern, excesul de texturi argintii amintind de sistemele audio din anii `80, însă produsul se achită bine de sarcini. O opţiune interesantă a interfeţei LG este micul meniu care apare când cuplăm căştile, acesta oferind legături către aplicaţiile Music, Videos, YouTube sau Phone, dar, opţional, şi către oricare alt program instalat.

Redarea video este pusă în valoare de o aplicaţie care oferă o bogăţie de opţiuni şi un suport bun pentru codec-uri. Aplicaţia LG oferă suport pentru H.264, DivX, Xvid, MPEG-4 (şi versiune mai vechi ale acestuia precum Div3), VC-1, WMV şi Flash Video, coloanele sonore suportate fiind AAC, MP3, WMA şi AC3. Ca de obicei, suportul DTS lipseşte. Puterea decodorului video din Adreno 330 este pusă bine în valoare, LG G2 fiind unul dintre puţinele telefoane care au reuşit să redea fluid un fişier H.264 1080p cu un bitrate respectabil de 40 Mbps.

Aplicaţia permite afişarea subtitrărilor, acest modul oferind suport Unicode compatibil şi cu diacriticele româneşti şi opţiunea de schimbare a culorii fontului. Pe lista de opţiuni utile mai găsim captura de ecran, integrarea DLNA şi Dropbox şi controlul vitezei de redare. O opţiune foarte interesantă este zoom-ul care permite urmărirea zonei selectate iniţial, aceasta funcţionând neaşteptat de bine cu feţele umane şi făcând derulări rapide prin imagine pentru a menţine subiectul ales în cadru.

Modulul GPS din LG G2 oferă o viteză bună pentru achiziţia asistată a semnalului iniţial, precizia localizării fiind şi ea foarte bună. Puterea semnalului antenelor nu este însă prea mare, terminalul având probleme în zonele urbane aglomerate atât cu precizia cât şi cu viteza de reacţie la mişcare, însă acesta recuperează rapid imediat ce semnalul este cât de cât puternic deoarece software-ul are tendinţa să ţină activă legătura cu cât mai mulţi sateliţi poate în acel moment.

Concluzii

LG G2 este, fără nici o îndoială, unul dintre cele mai bune telefoane Android lansate în acest an. Producătorul a ales o carcasă cu design minimalist, linii fluide şi margini înguste, aceasta ascunzând un ecran excelent, o platformă hardware de top, o baterie cu o autonomie foarte bună, un software complex dar rapid şi o prestaţie media deosebită. Ca aspecte negative s-ar putea remarca doar materialele constructive cam banale, finisajul lucios şi alunecos al carcasei, prestaţia telefonică modestă şi aranjarea exotică a butoanelor, care s-ar putea să nu satisfacă chiar pe oricine.