Nokia Asha 501, un telefon dual SIM ieftin cu autonomie bună

Schimbările drastice prin care a trecut compania Nokia s-au soldat nu doar lansarea gamei de smartphone-uri Lumia şi migrarea completă la platforma Windows Phone, ci şi repoziţionarea celebrelor modele featurephone. Renăscută sub numele Asha, fosta gamă de telefoane bazate pe platforma S40 a abandonat sectorul  superior, lăsat acum în seama modelelor Lumia ieftine, şi s-a orientat către utilizatorii cu buget scăzut. Cea mai nouă creaţie a finlandezilor, Asha 501, marchează însă abandonarea bătrânei platforme S40 şi trecerea la un sistem de operare nou.

Construcţie, design, ergonomie

Spre deosebire de modelele anterioare din gama Asha, care au păstrat vechiul stil de design Nokia, noul Asha 501 calcă vizibil pe urmele modelelor din gama Lumia, preluând liniile drepte dominante, colţurile rotunjite discrete şi paleta coloristică vie. Spre deosebire de gama Lumia, capacele interşanjabile ale modelului Asha 501 folosesc o paletă coloristică cu nuanţe mult mai vii, încercând astfel să fie mai atractive pentru publicul foarte tânăr.

Asha 501 este un terminal Dual SIM extrem de compact, carcasa acestuia având dimensiuni de 99.2 x 58 x 12.1 mm şi o greutate de numai 98 de grame. Grosimea acesteia este puţin cam mare, chiar şi pentru standardele impuse de smartphone-urile mult mai puternice, însă rezultatul final este atrăgător: un telefon mic şi uşor, care nici nu se simte în buzunar.

Partea frontală este deja plictisitor de standardizată, ecranul cu o diagonală de 3” fiind încadrat de o ramă cam groasă, în special în partea inferioară. Aici se găsesc amplasate unicul buton de control al sistemului de operare, grila difuzorului şi microfonul, acesta fiind ascuns după o perforaţie discretă în partea inferioară a ramei ecranului. La fel ca în cazul modelelor Lumia cu capac detaşabil, toate componentele interne sunt capsulate într-o carcasă internă, capacul exterior doar protejând doar bateria detaşabilă, sloturile Micro SIM şi slotul Micro SD.

Capacul detaşabil se ancorează bine de corpul principal al terminalului, acesta fiind detaşat cu ajutorul unui buton camuflat în centrul difuzorului extern. Fabricat dintr-un material plastic banal, acest capac are însă o rigiditate bună. De remarcat că, deşi avem de-a face cu un telefon extrem de ieftin, construcţia este bună, butoanele având o cursă sesizabil, finisaje bune şi fiind lipsite de joc, ceea ce unii producători nu reuşesc nici în cazul modelelor de 5 ori mai scumpe.

În frenezia lor creatoare, designerii Nokia au ignorat însă că butonul de deblocare este lipit, aşa că, indiferent de ce capac alternativ veţi alege, butonul vă va aminti mereu de culoarea originală a telefonului.

Locaşul cartelei SIM principale este amplasat sub baterie, ceea ce împiedică accesul direct la acesta, însă cartela secundară se află pe marginea laterală, aceasta putând fi schimbată din mers prin simpla detaşare a capacului exterior. Singurii conectori care au rămas în exterior se află amplasaţi pe marginea superioară a ramei laterale, unde sunt amplasaţi conectorul pentru date şi încărcare Micro USB, conectorul audio jack de 3,5 mm şi redundantul conector de încărcare de 2 mm.

Ecran, hardware, specificaţii, autonomie

Având o diagonală de 3” şi o rezoluţie de 320 x 240 pixeli, ecranul oferă o densitate deloc impresionantă de 133 ppi, ceea ce face ca fonturile să fie vizibil zimţate si sa aibă dimensiuni prea mari pentru o diagonală atât de mică. Fiind însă vorba de un telefon Dual SIM cu un preţ de comercializare de 400 de lei, nici nu am fi putut cere prea mult.

Ecranul are o luminozitate satisfăcătoare şi un contrast ridicat, însă panoul TFT are unghiuri de vizibilitate extrem de slabe, culorile nu sunt prea impresionante din cauza adâncimii reduse iar vizibilitatea în lumina solară este mediocră. Suprafaţa capacitivă are însă un răspuns foarte bun, aspect care, combinat cu sistemul de operare fluent, oferă o utilizare tactilă plăcută a sistemului de operare.

Platforma hardware este una rezonabilă pentru aceasta clasă de preţ. Procesorul este un model ARM de origine necunoscută care este tactat la 1 GHz, probabil aceeaşi platformă hardware folosită şi de Asha 311, memoria RAM are o capacitate de 64 MB iar memoria internă oferă utilizatorului circa 66 MB din cei 128 MB specificaţi.

Preţul mic a determinat însă tăierea unor facilităţi care au putut fi găsite pe alte modele Asha mai puternice, aici remarcându-se lipsa modulului GPS, absenţa suportului A2DP pentru Bluetooth, ceea ce vă va obliga să folosiţi doar căştile cu fir, şi, cel mai deranjant, lipsa suportului 3G, ceea ce vă va obliga să folosiţi doar lentul EDGE sau, şi mai rău, şi mai lentul GPRS.

• Ecran: 3″, 320 x 240 pixeli, TFT 256K culori
• Sistem de operare: Asha Platform 1.0
• Chipset: ARM, 1 GHz
• RAM: 64 MB
• Memorie: 128 MB (66 MB disponibili)
• Card: MicroSDHC, 4 GB incluşi
• Reţea: Dual SIM Dual Stand-By, GPRS, EDGE
• 3G: nu
• WiFi: 802.11 b/g
• Bluetooth: 3.0
• USB: microUSB
• Cameră foto: 3,15 MP, focalizare fixă
• Filmare video:  QVGA, 15 fps
• Baterie: 1200 mAh
• Dimensiuni: 99.2 x 58 x 12.1 mm
• Greutate: 98,2 grame
• Altele: radio FM, clienţi Facebook, Twitter şi Yahoo Messenger

Într-un regim mediu de utilizare cu circa 20 de minute de convorbiri pe zi, utilizare ocazională a aplicaţiilor, push activat pentru Facebook şi Twitter şi un cont de email setat să se actualizeze la fiecare 15 minute, Asha 501 a reuşit să atingă o autonomie de 3 zile, în condiţiile în care conexiunea de date GPRS a fost tot timpul activă. Este o durată respectabilă pentru un telefon, Asha 501 fiind astfel o opţiune potrivită pentru cei care doresc o autonomie consistentă.

Sistem de operare, telefonie

Nokia a intenţionat încă de acum câţiva ani să pensioneze venerabila platformă S40, însă şi-a abandonat propriul proiect Meltemi în favoarea achiziţiei platformei Smarterphone şi a companiei omonime. Pe baza acestuia, şi preluând elemente dezvoltate pentru Symbian Belle şi MeeGo, compania a pus la punct Asha Platform.

Aflată la versiunea 1.0, noua platformă software moşteneşte modul simplu de utilizare de la defunctul MeeGo şi preia pictogramele şi bara pentru notificări de la Symbian Belle. La fel ca MeeGo, Asha Platform este un sistem de operare cu o interfaţă extrem de simplă, aceasta constând din două ecrane. Primul dintre acestea este o lungă listă a aplicaţiilor instalate, acestea neputând fi însă organizate în directoare, iar cel de-al doilea, numit Fastlane, este un interesant jurnal al activităţilor.

În cursul utilizării, Fastlane va fi populat treptat cu activităţile importante efectuate de utilizator, aici urmând să apară, departajate pe zile, apelurile telefonice, înregistrările din agendă, fişierele audio sau video redate, imaginile capturate, paginile Web deschise, mesajele primite şi aplicaţiile utilizate. Este o idee ingenioasă, care oferă simplifică viaţa utilizatorilor începători prin oferirea unui jurnal al activităţilor.

Ca şi MeeGo, Asha Platform este un sistem de operare bazat pe gesturi. O bătaie dublă în ecran va declanşa revenirea din stand-by, navigarea între Fastlane şi lista de aplicaţii se face dintr-o singură derulare laterală, iar bara pentru notificări, care oferă şi scurtăturile pentru conexiunea de date, Wi-Fi, Bluetooth şi modul Silent, poate fi accesată cu o clasică mişcare de sus în jos. Suplimentar, dar numai în cazul aplicaţiilor, o mişcare de jos în sus va scoate la iveală meniurile cu opţiuni. Unicul buton hardware poate fi folosit pentru comutarea între Fastlane şi lista de programe, în cadrul aplicaţiilor acesta având funcţia de Back şi Exit.

La fel ca S40, Asha Platform rulează doar aplicaţii Java ME, ceea ce înseamnă că timpii de pornire ai acestora vor fi cam mari, şi nu oferă multitasking. Sistemul de operare oferă însă servicii push pentru Facebook, Twitter şi alte aplicaţii care vor utiliza API-ul dedicat, oferind astfel actualizări fără pornirea aplicaţiilor.

Aflat la prima versiune, Asha Platform duce însă lipsa unor opţiuni importante pentru care le-am dori implementate într-un featurephone. Deşi poate sincroniza contactele Facebook şi Twitter, sistemul de operare nu oferă servicii Exchange sau CardDAV, ceea ce înseamnă că singura posibilitate de import a contactelor din agendă este fie via SIM, fie prin importul de vCard. De asemenea, platforma nu oferă push mail, nici prin Exchange şi nici prin IMAP IDLE, nu există funcţia de hotspot Wi-Fi iar magazinul de aplicaţii este sărăcăcios. Fiind însă vorba doar de prima implementare a unei platforme software noi, rămâne de văzut cum va evolua aceasta în viitor.

Din punct de vedere al prestaţiei telefonice, Asha 501 se achită bine de sarcini. Casca are un volum bun şi o fidelitate mulţumitoare, în timp ce microfonul, chiar dacă nu este ajutat de un partener secundar pentru eliminarea zgomotelor de fundal, se descurcă onorabil. Difuzorul extern are o calitate bună, atât prin prisma volumului cât şi a fidelităţii, singurul neajuns fiind poziţionarea sa pe carcasă, din cauza căreia acesta va fi complet astupat când telefonul este aşezat cu faţa în sus. Fiind un telefon Dual SIm Dual Standby, Asha 501 poate primi apeluri pe oricare dintre SIM-uri, însă dupa iniţierea unei convorbiri, celălalt SIM va fi indisponibil atât pentru voce cât şi pentru date. 

Cameră foto, redare media

Asha 501 foloseşte un senzor cu o rezoluţie de 3,1 MP, restul specificaţiilor fiind la fel de modeste deoarece focalizarea este fixă, nu există bliţ iar opţiunile de control sunt extrem de spartane. Interfaţa camerei permite doar alegerea white balance-ului, care nu a reuşit să compenseze problemele întâlnite ocazional, şi patru filtre de procesare.

După cum era de aşteptat, captura foto are o prestaţie modestă. Pozele au culori cu o saturaţie plăcută şi contrast bun, însă camera are probleme cu expunerea, nivelul de detalii este scăzut iar zgomotul de imagine este omniprezent. Captura video oferă un fişier MPEG-4 în container 3GP care are o rezoluţie extrem de scăzută, doar 320 x 240 pixeli, şi o calitate dezamăgitoare.

Sample video, ZIP, 1,6 MB

Micul telefon de la Nokia este un player audio neaşteptat de bun. Amplificatorul său are o fidelitate care este doar satisfăcătoare, însă sunetul este echilibrat, înaltele nu sunt înecate de medii iar frecvenţele joase sunt redate mulţumitor. Nu este un player deosebit, dar pentru cumpărătorii din acest segment inferior de piaţă este mai mult decât bun. Din păcate, pe lângă lipsa suportului A2DP pentru Bluetooth, Asha 501 are probleme de compatibilitate şi cu headset-urile cu fir şi conector TRRS, ceea ce vă va obliga să căutaţi căşti compatibile sau să folosiţi exemplarul din pachet, care este foarte slab.

Aplicaţia software pentru redare este simplă, aceasta oferind doar opţiuni pentru sortarea muzicii după artist sau album şi crearea listelor de redare. Partenerul video este şi mai simplu, acesta oferind doar o galerie cu thumbnail-uri a fişierelor locale şi o interfaţă care oferă butoane pentru derulare şi control. Puterea hardware redusă permite doar redarea fişierelor H.264 sau MPEG-4 cu rezoluţie QVGA, orice altă dimensiune superioară generând un mesaj de eroare.

Concluzii

Spre deosebire de telefoanele pe care le testăm de obicei, Asha 501 nu este un model de natură să uimească pe cineva, ci doar un produs dual SIM accesibil. Lipsa conectivităţii 3G şi magazinul de aplicaţii cam gol nu sunt deloc atrăgătoare, însă Asha 501 rămâne un telefon mic, bine făcut, cu un sistem de operare mai atrăgător decât vechiul S40 şi cu o autonomie foarte bună, fiind astfel o opţiune potrivită pentru cei care vor un telefon secundar cu un preţ de numai 400 de lei sau un terminal folosit aproape exclusiv pentru convorbiri.