Lansat în septembrie 2012 şi ajuns pe piaţă în luna noiembrie, cel mai puternic terminal din oferta Nokia ne-a ocolit până acum câteva zile, când a intrat şi în ofertele operatorilor locali. Este o întârziere mare, dar dacă Nokia nu ne-a considerat o piaţă prea importantă pentru a merita mai repede un produs atât de interesant, măcar ne putem consola cu faptul că i-am lăsat pe alţii să se lupte cu probleme software iniţiale şi că lansarea locală a readus cu picioarele pe pământ preţul de comercializare, care a ajuns acum undeva în jurul sumei de 2650 lei, sub cei peste 3200 de lei ceruţi până acum de unele magazine.
Aspectul şi materialele constructive ale terminalului Lumia 920 continuă linia deschisă de Nokia odată cu modelele N9 şi Lumia 800, preluând şi o parte din modificările survenite odată cu Lumia 900. La fel ca în cazul primelor două modele menţionate, carcasa riguros geometrică oferă muchii laterale semicilindrice şi capete tăiate drept, ecranul fiind complet încastrat în rama frontală şi prelungindu-se aproape imperceptibil cu capetele uşor teşite ale carcasei. Spre deosebire de prima generaţie Lumia, spatele carcasei nu este plan, ci uşor bombat, probabil pentru a oferi un volum interior suplimentar pentru adăpostirea unor componente mai mari, cum ar fi de pildă inductorul Qi al încărcătorului wireless.
Construită dintr-un singur bloc de răşină polimerică turnat la cald şi prelucrat ulterior, carcasa păstrează toate caracteristicile care au făcut celebre modelele anterioare: are finisaje excelente, este foarte rigidă iar aspectul este unul original. Faţă de modelele anterioare, Nokia a preferat un finisaj lucios, doar modelul negru fiind disponibil cu finisaj mat, iar butoanele metalice ale modelelor anterioare au fost înlocuite cu unele fabricate din ceramică.
Nota generală de sobrietate a carcasei este obţinută şi prin discreţia celorlalte elemente constructive. Partea superioară ascunde tăviţa pentru Micro SIM, conectorul audio şi grila microfonului secundar, în timp ce partea de jos oferă grilele fine ale ieşirilor difuzorului, conectorul Micro USB şi singurele şuruburi vizibile, menite să fixeze întregul ansamblu de componente în interiorul carcasei. Cele patru butoane laterale, adică Power/Lock, declanşatorul camerei şi controlul volumului, au o suprafaţă lucioasă bine finisată şi o cursă bună si rigidă, care împiedică cât de cât apăsarea accidentală, iar mecanismul acestora nu are vreun joc neplăcut.
Partea frontală este acoperită aproape integral de suprafaţa protectoare de sticlă, butoanele capacitive cu iluminare, setul de senzori şi camera frontală fiind ascunse sub aceasta, iar singura tăietură fiind cea a căştii.
Excelent conceput şi finisat, construcţia Lumia 920 are două probleme mari. Dimensiunile frontale sunt obişnuite pentru clasa din care acesta face parte, iar grosimea de aproape 11 milimetri, cam mare faţă de standardele impuse de concurentă, este totusi tolerabilă. Cu cele 185 de grame ale sale, Lumia 920 este însă unul dintre cele mai grele smartphone-uri construite vreodată, iar acest lucru va deranja o parte din potenţialii cumpărători. Colac peste pupăză, finisajul lucios este foarte alunecos, iar acest aspect, combinat cu greutatea prea mare, poate genera surprize neplăcute. Exemplarul nostru de test a luat de două ori contact cu parchetul şi mocheta după o cădere de 1,5 metri şi, dacă Lumia 920 ne-a confirmat astfel rezistenţa carcasei şi ecranului său, aceste incidente nu sunt cele pe care am dori să le repetăm prea des.
Modelele de vârf Nokia din ultima perioadă au folosit ecrane AMOLED, însă Lumia 920 foloseşte un panou IPS. Având o diagonală de 4,5” şi o rezoluţie de 1280 x 768 pixeli, acesta oferă o prestaţie foarte bună. Culorile sunt vii, unghiurile de vizualizare sunt excelente iar luminozitatea este foarte ridicată, doar nivelul de negru făcând excepţie deoarece lumina de fundal a ecranului devine sesizabilă odată ce se foloseşte setarea medie sau mare a iluminării.
Prestaţia foarte bună în lumină oferită de filtrul de polarizare ClearBlack a fost păstrată de la generaţiile anterioare AMOLED, iar densitatea de 332 ppi, chiar dacă a fost depăşită de ecranele Full HD apărute în ultima parte a anului trecut, este încă foarte bună. Ca aspecte suplimentare pozitive, merită remarcate ajustarea automată a luminozităţii, care nu este conservatoare de dragul conservării autonomiei, şi setarea suplimentară de luminozitate care este declanşată în condiţii de iluminare exagerată, cum ar fi cele din zilele de vară, şi care ridică luminozitatea ecranului la un maximum de 600 nits.
Dacă ecranul IPS oferă o prestaţie bună, dar nu ieşită din comun, Nokia a încercat să pluseze cu două elemente constructive suplimentare. Primul dintre acestea este PureMotion HD, care este o tehnologie de overdrive a panoului care permite atingerea unor latenţe mai mici de 9 milisecunde, comparativ cu media de 23 milisecunde al unui panou IPS standard, ecranul asigurând astfel o reîmprospătare la un număr constant de 60 de cadre pe secundă şi ghosting mai mic. În testul de mai jos se observă diferenţa favorabilă faţă de panoul IPS de pe iPhone 4S, însă în utilizarea reală am remarcat diferenţe doar în timpul derulării foarte rapide a unei pagini Web.
Cea de-a doua, şi mult mai utilă îmbunătăţire, este posibilitatea de control a ecranului fără un contact direct. Scoasă în evidenţă în timpul lansării deoarece permite controlul ecranului fără a mai fi obligaţi să ne scoatem mănuşile într-o zi friguroasă de iarnă, aceasta foloseşte tehnologia ClearPad 3 de la Synaptics. Prin comasarea straturilor emiţătoare şi receptoare într-un singur strat intermediar şi fuziunea acestuia cu sticla protectoare a ecranului, Synaptics oferă o sensibilitate cu 75 de procente mai bună. Ecranul a colaborat bine atât cu mănuşile textile cât şi cele din piele, dar şi cu alte forme de contact cum ar fi unghiile sau orice obiect conductiv electric ţinut direct în mână, cum ar fi un pix sau o brichetă din metal. Bazat tot pe diferenţele de potenţial electric, ecranul nu poate face minuni chiar în orice circumstanţă, însă posibilităţile suplimentare de control sunt binevenite.
După cum am menţionat şi în prezentarea modelului HTC 8S, testele care ne-ar permite să facem o comparaţie cu terminalele Android sau iOS lipsesc, singurele comparaţii putându-se face doar pe baza testelor Web (Browsermark 2.0: 1636 puncte, Peacekeeper: 335 puncte), care nu reliefează mereu prea bine diferenţele între chipuri. În plus, singurul test disponibil şi pe Android, AnTuTu, nu a rulat pe Lumia 920 deoarece s-a blocat regulat în testul de GPU. Qualcomm MSM8960, sau versiunea sa fără conectivitate LTE, MSM8260A, este însă un chip cu performanţe cunoscute, începând cu HTC One S şi terminând cu Sony Xperia T, iar utilizatorii ar trebui să ştie la ce nivel al performanţelor brute se pot aştepta. În plus, chiar dacă MSM8960 nu este cea mai nouă producţie Qualcomm, acesta este încă un produs solid şi cel mai rapid chip disponibil pe platforma Windows Phone 8, o altă alegere oricum neexistând.
Chiar dacă bateria cu o capacitate de 2000 mAh nu face din Lumia 920 un campion al autonomiei, aceasta are o prestaţie mulţumitoare. Într-un regim mediu care a implicat push activat pentru două conturi de email, Facebook si Twitter, câte jumătate de oră de convorbiri şi navigaţie GPS, o oră şi jumătate de utilizare Web şi captura a 40 de imagini şi a 5 minute de teste video, Lumia 920 a trecut cu 5 ore peste pragul critic de o zi, în condiţiile în care conexiunile Wi-Fi şi 3G au fost active 8, respectiv 5 ore.
Lumia 920 nu a excelat atunci când a venit vorba de puterea semnalului, în cele două locuri problematice în care autorul acestor rânduri testează terminalele mobile, acesta având un comportament similar multor alte echipamente. Atunci când vine vorba însă de calitatea convorbirilor, terminalul Nokia a oferit un sunet puternic în cască şi o calitate excelentă a microfonului, incluzând şi un noise cancellation foarte eficient, cheia fiind sistemul cu trei microfoane pe care Nokia îl numeşte Rich Recording şi care a debutat odată cu modelul 808 PureView. Difuzorul are o putere mare şi o claritate foarte bună, fiind ideal pentru cei care folosesc funcţia Speaker pentru convorbiri, însă, în mod curios, tonurile de apel sau notificările sonore nu au un volum la fel de ridicat precum cel al vocii sau muzicii.
Dincolo de pachetul software Windows Phone 8, Nokia oferă o suită de aplicaţii menită să aducă un plus de valoare terminalelor sale. Cel mai interesant este City Lens, o aplicaţie pentru realitate augmentată care foloseşte camera foto pentru orientarea în spaţiu şi oferă un număr consistent de repere precum hoteluri, restaurante, baruri, centre comerciale sau staţii de transport în comun.
Creative Studio este un editor foto simplu, acesta completând facilităţile native de editare foto precum decuparea sau rotirea cu un set de 8 filtre şi opţiuni pentru modificarea balansului de alb, a luminozităţii, a saturaţiei şi a sharpness-ului.
Evident, nu trebuie uitată perechea de aplicaţii Nokia Maps şi Nokia Drive+. Acestea oferă un set bun de hărţi, inferior Google Maps dar superior oricărei alte soluţii de navigaţie native, la care se adaugă navigaţia cu ghidare vocală care funcţionează integral offline, incluzând aici hărţile, vocile şi calcularea rutelor.
Nokia a folosit pentru prima dată denumirea PureView atunci când a lansat terminalul 808, odată cu lansarea modelului Lumia 920 explicând însă că aceasta va fi folosită pentru toate terminalele care oferă facilităţi de captură foto deosebite. Astfel, dacă 808 a oferit un senzor masiv de 41 MP şi oversampling, Lumia 920 se face remarcat prin implementarea unui stabilizator optic.
Din multe puncte de vedere, camera foto implementată pe Lumia 920 este mult mai aproape de ofertele rivale de la Apple, Samsung sau HTC. Senzorul BSI are o dimensiune de 1/3”, o rezoluţie reală de 8 MP în cazul capturii 4:3, iar obiectivul are o deschidere mare F/2.0 şi cinci lentile. După cum se remarcă din captura diurnă, atât cât a permis lumina acestor zile mohorâte, Lumia 920 oferă imagini cu o dinamică bună, nivel de zgomot tolerabil, culori frumoase, contrast optim şi un nivel bun, dar nu remarcabil, al detaliilor. Se remarcă în plus imixtiunea minimă prin post-procesare, dar şi profunzimea mai mică a obiectivului, o concesie făcută pentru utilizarea unei deschideri mari.
Dacă prestaţia diurnă este foarte bună, dar nu spectaculoasă precum în cazul modelului 808 PureView, Lumia 920 va recupera şi-şi va depăşi categoric rivalii imediat ce condiţiile de captură nu mai sunt optime. Într-un test comparativ cu iPhone 4S, care este încă unul dintre cei mai performanţi competitori din clasa 8 MP dar care oferă un set standard de specificaţii, Lumia a reuşit să obţină imagini mult mai clare şi luminoase acolo unde rivalul său s-a împotmolit într-un zgomot de imagine infernal şi luminozitate scăzută. Graţie stabilizatorului hardware, Lumia 920 şi-a permis utilizarea unui timp de expunere de aproape patru ori mai îndelungat (1/4 faţă 1/15) şi a putut utiliza o sensibilitate mai mică (640 faţă de 800) pentru a reduce zgomotul, diferenţele fiind remarcabile. Imaginile de mai jos sunt făcut, în ordine, în interior (nocturn, un monitor ca unică sursă de lumină), exterior (nocturn, lumină artificială) şi iar în interior (lumină diurnă foarte slabă).
Nokia a reparat o parte din deficienţele capturii foto odată cu actualizarea PR 1.1, însă captura video mai are nevoie de ceva ajustări. Imaginile oferă un nivel bun al detaliilor şi un contrast puternic, însă culorile sunt prea saturate iar expunerea cam mică, aceste aspecte neputând fi nici măcar corectate deoarece nu există opţiuni. Se remarcă şi aici impactul stabilizatorului optic, imaginile fiind neobositoare şi puţin mişcate în ciuda rotaţiei şi deplasării făcute în timpul filmării.
Parametrii tehnici ai fluxului video H.264 1080p 20Mbps au deficienţe şi la capitolul fluenţă, numărul de cadre pe secundă scăzând uneori până la 6. Sunetul capturat este foarte bun, dar monofonic, ceea ce ne face să regretăm ca faimosul sistem cu două microfoane din Nokia 808, care oferă captură audio fără distorsiuni până la 140 de decibeli, a fost implementat doar pe jumătate. Acest lucru este dezamăgitor, tot aşa cum dezamăgitoare este şi înlocuirea lămpilor cu xenon din blitz cu banale LED-uri.
Interfaţa camerei este cea standard din Windows Phone 8, aceasta oferind opţiuni de control pentru raportul aspectului, compensarea expunerii, balans de alb şi câteva tipuri de scenă. Un buton suplimentar permite accesarea rapidă a aplicaţiilor particulare Nokia, cum ar fi Panorama, Cinemagraph, o aplicaţie extrem de amuzantă pentru creare unor GIF-uri animate din câteva cadre consecutive, şi SmartShoot, o aplicaţie care permite alegerea celor mai bune cadre din patru consecutive, ştergerea unor obiecte şi alegerea celei mai bune ipostaze pentru feţe.
Music + Videos este un hub major al sistemului de operare şi centralizatorul conţinutului multimedia. Prima porţiune din panorama Hub-ului este un pivot care oferă acces la redarea audio, video şi podcasturi. În cadrul secţiunii Music, fişierele audio vor fi sortate după autor, album sau gen. Interfaţa de redare efectivă este simplă, în afara informaţiilor vizuale din taguri şi Cover Art mai fiind oferite doar butoanele de Play/Pause, Back, Forward, Like, Shuffle, Repeat şi cel pentru crearea listelor de redare. Atât în aria de notificare, cât şi în Lock Screen sunt oferite butoane pentru controlul redării.
Nokia a folosit, cu unele excepţii, amplificatoare audio bune pentru modelele sale de vârf, iar Lumia 920 este unul dintre acestea. Redarea audio oferă un bass excelent, bine definit şi cald, medii puternice, o fidelitate bună şi un nivel ridicat al volumului. Ca aspecte negative se remarcă înaltele cam slabe şi saturaţia uneori prea ridicată a mediilor, însă aceste lucruri vor deranja doar utilizatorii extrem de exigenţi. În plus faţă de dotările standard Windows Phone 8, Nokia oferă un egalizator paragrafic cu şapte benzi, procesare Dolby Headphones şi normalizare.
Telefonul vine la pachet cu un headset intra-auricular, însă construcţia îngrijită acestuia este înşelătoare: calitatea sunetului redat este superioară căştilor ieftine oferite de cele mai multe ori de producători, însă acesta este singurul lucru pozitiv care se poate spune despre el.
Redarea video este pe cât de standard se poate, Nokia nepunându-şi amprenta aici. Aplicaţia oferă doar un buton Pan and Scan şi butoanele standard de redare, suportul codecurilor fiind sărăcăcios şi rezumându-se la H.264, WMV, VC-1, AAC, WMA şi MP3.
O soluţie GPS/GLONASS cunoscută şi fiabilă, modulul de navigaţie gpsOne v8 a avut, de data aceasta, o prestaţie destul de inconsistentă. Timpul de sincronizare iniţială asistată este bun, circa 5-10 secunde, însă terminalul necesită alte 30-40 de secunde pentru o poziţionare cu adevărat precisă. Acest comportament slab se manifestă uneori şi în timpul navigaţiei, Lumia 920 pierzând semnalul fără nici un motiv şi trecând iar prin paşii iniţiali îndelungaţi. Una dintre cauze ar putea fi utilizarea prost gândită a metodelor de localizare via 3G şi Wi-Fi, dezactivarea celui din urmă rărind atât momentele de „derută” cât şi deviaţiile mari de localizare.
În ciuda anumitor probleme cu captura video, stabilitatea semnalului GPS şi greutatea, Lumia 920 este cea mai bună opţiune Windows Phone disponibilă în acest moment – terminalul oferă o cameră foto impresionantă, un ecran excelent, redare media bună, o construcţie solidă şi un design particular deosebit. Aceste aspecte îl fac o opţiune foarte interesantă pentru cei care doresc un produs bun şi nu urmăresc în mod special ecrane foarte mari cu rezoluţii de televizor sau cele mai noi procesoare disponibile pe piaţă.
Design şi construcţie
Ecran
Captură foto
Redare media
Aplicaţiile proprietare Nokia
Greutate
Mici necazuri cu captura video şi localizarea GPS
Lipsa card MicroSD