Tentativa Samsung de a deveni independent de Android este logică dar va sfârşi prost

A trecut o vreme de când Samsung, ca şi alţi producători de smartphone-uri, se bazează exclusiv pe Android, ca platformă pentru propriile dispozitive. Şi pe bună dreptate, de altfel. Android-ul, cu toată armata Google în spate, de la  ingineri la oameni de marketing, a susţinut supravieţuirea şi chiar creşterea masivă a producătorilor care au jucat după cum le-a cântat Google.

Samsung, însă, este mai presus de alţii. Cu bune şi cu rele, cu aprecieri şi cu critici, Samsung a reuşit să vândă mult mai mult decât ceilalţi soldaţi din armata Android. În februarie 2014 Samsung deţinea 65% din totalul smartphone-urilor cu Android vândute. Ca să îţi faci o părere cât mult înseamnă asta, LG are 7%, HTC 6%, Sony 5%, iar Motorola 4%.

Nivelul de la care încep problemele

Succesul Samsung nu a însemnat doar dominaţia producătorului coreean, ci şi creşterea masivă a Android-ului. Samsung este, de departe, principalul motor pentru Android. Este greu de spus unde ar fi fost Android-ul acum dacă şi Samsung şi-ar fi dat stângul în dreptul ca alţii.

Dar această creştere extraordinară i-a făcut fericiţi atât pe Samsung, cât şi pe Google, doar până la un anumit punct. Mai exact până în momentul în care Samsung a ajuns atât de mare, încât a devenit o problemă pentru Android, iar Android-ul, la rândul său, a devenit insuficient pentru Samsung.

Este o mare problemă pentru Google ca Android să depindă de un singur producător. Google are nevoie ca producătorii de Android să facă ce le dictează el. Fiecare producător trebuie să respecte punct cu punct o serie întreagă de reguli, de la aplicaţiile preinstalate pe un telefon, până la drepturile asupra veniturilor din reclamele afişate. Iar un Samsung influent şi din ce în ce mai lacom e o veste proastă pentru Google.

Soluţia găsită de Samsung

De la nivelul la care a ajuns, Samsung vrea mai mult. Problema este că nu poate mai mult atâta vreme cât trebuie să joace după regulile lui Google. De ce să ia Google banii din reclamele afişate pe telefoanele noastre, s-au întrebat probabil şefii Samsung. Sau de ce să ia Google banii din aplicaţii cumpărate de clienţii Samsung? Aceste întrebări indică o singură problemă pentru Samsung: Android. Acelaşi Android care l-a adus unde este astăzi.

Samsung are nevoie de un Android al său. Dar nu este deloc simplu. Iar să ţi-l faci duşman pe Google, după ce oricum faci faţă cu greu atacurilor legale şi nu numai ale lui Apple, este un război pe mai multe fronturi care va fi greu de câştigat. Nici ”micii” producători de Android care vor muşca din ce în ce mai lacom din piaţa Samsung nu trebuie ignoraţi. HTC, LG, Sony, Motorola şi ceilalţi nu sunt mai prejos de Samsung, au nevoie doar să lucreze la imagine şi distribuţie.

Samsung vrea să aibă propriul Android. Se numeşte Tizen, iar primul smartphone care foloseşte acest sistem de operare a fost lansat zilele trecute – Samsung Z.

Crezi că alegerea numelui a fost întâmplătoare? Z-Day este derivat din D-Day, iar D-Day este folosit de englezi pentru desemnarea începerii unei operaţiuni militare, cel mai celebru exemplu fiind debarcarea aliaţilor în Normandia. Aşadar, Google, pregăteşte-te de război.

Este Tizen soluţia câştigătoare?

Înainte de a vorbi de Tizen, adu-ţi aminte care era situaţia înainte de iPhone şi Android. Care era stadiul sistemelor de operare la acea oră şi ce reprezenta Samsung atunci din acest punct de vedere. Adu-ţi aminte că piaţa de smartphone-uri însemna Symbian (cu ale sale S60 de la Nokia şi UIQ3 folosit de Sony Ericsson) şi Windows Mobile.

Sistemele proprietare folosite de producători exclusiv pentru propriile telefoane erau foarte limitate şi afectate de numeroase probleme. Producătorii de telefoane pur şi simplu nu se pricepeau să facă un software bun. De aceea, utilizatorii preferau Symbian şi Windows Phone: pentru că erau dezvoltate de producători adevăraţi de software, care făceau o treabă bună. Şi de aceea adoptarea Android-ului de toţi producătorii clasici cu excepţia Nokia a fost atât de bine primită de utilizatori. Aveau, în sfârşit, un sistem versatil şi customizabil iar sintagma smartphone începea să capete sens, deşi exista deja de ceva timp.

Revenim la Tizen. Tizen nu este prima încercare a lui Samsung de a-şi impune propriul sistem de operare. Îţi aduci aminte de Bada şi de cât de rău a eşuat? A fost anunţat la MWC 2010 şi a murit trei ani mai târziu fără nicio realizare deosebită. Ce poate Samsung să facă în plus faţă de Bada, pentru a convinge oamenii să cumpere un telefon cu Tizen în locul unuia cu Android?

Cheia este ecosistemul. Ca să rivalizeze cu Android şi chiar iOS, Tizen are nevoie de un ecosistem bogat, cu aplicaţii multe şi de calitate. Iar aici am dubii că Samsung, sau orice alt producător de Android, ar putea reuşi. Poate încerca să ruleze aplicaţiile de Android, dar asta doar până când va fi blocată de Google. Poate încerca să motiveze dezvoltatorii să creeze aplicaţii pentru Tizen, dar şi această tactică va eşua, cel mai probabil, cum a eşuat şi în alte cazuri în trecut.

Nici Google nu mai este mare fan Samsung

În acest moment, Samsung este la răscruce de drumuri. Încercarea de a scădea dependenţa de Android este logică, dar soluţia aleasă are şanse minime de reuşită în condiţiile actuale ale pieţei. Mult mai mari sunt şansele ca Tizen să fie un nou eşec.

Google era oricum nemulţumit de cota prea mare de piaţă a lui Samsung, iar asta s-a văzut în ultima vreme din modul în care a ales producătorii pentru dispozitivele Nexus. Acum, cu Tizen la apă, Google trebuie să fie deja furios, iar asta nu esta o veste bună pentru coreeni. Google i-a susţinut mereu, inclusiv în procesle deschise de Apple.

Dar Google nu poate să renunţe la partenerul Samsung, din motive evidente. Ar fi ca şi cum s-ar împuşca singur în picior. Poate însă să ”ridice” alţi producător de Android, pentru a echilibra piaţa. LG, de exemplu, a crescut bine în ultima vreme, în mare măsură datorită imaginii bune pe care i-au adus-o Nexus 4 şi Nexus 5, nu că G2 şi G3 nu ar fi nişte smartphone-uri foarte bune. Dar, cum s-a văzut foarte clar în cazul HTC, nu este suficient doar să faci telefoane foarte bune. Trebuie să le şi bagi în buzunarele utilizatorilor. Iar Google a ajutat la intrarea Nexus-urilor produse de LG în buzunarele utilizatorilor.

Aşa se face că Samsung se va afla între ciocan şi nicovală. Pe lângă ceilalţi producători de telefoane cu Android, pe lângă Apple, pe lângă masa din ce în ce mai mare de utilizatori care cultivă un sentiment anti Samsung născut din diverse frustrări mai mult sau mai puţin justificate, Samsung va duce un război rece şi cu Google. Iar asta a început deja să se vadă. Primul trimestru din 2014 a adus şi prima scădere a cotei de piaţă Samsung din 2009 încoace, de la 31,9% la 30,2.%. Asta, ironic, deşi a vândut mai mult decât în 2013. De aceea, este normal ca Samsung să privească cu jind la acele venituri pe care, în loc să le încaseze singur, le direcţionează către Google. Samsung se pregăteşte acum să muşte mână care i-a crescut vânzările în ultimii patru ani.

Este dificil de intuit ce se va întâmpla chiar şi în viitorul apropiat, dar este foarte interesant de urmărit. Mă tem însă că Samsung şi-a atins potenţialul maxim şi că aceste mişcări agresive îi vor atrage şi mai multe necazuri. Dacă nu reuşeşte să impună Tizen şi va pierde teren şi pe Android, Samsung va intra pe o pantă descendentă. Pe de altă parte, nici Google nu mai are un Motorola în mânecă, pe care să-l folosească. Cert este că, la momentul acesta, Samsung nu poate rămâne sus fără Android, la fel cum nici Android-ul nu poate fără Samsung. Iar din tot acest război rece vor avea de câştigat toţi ceilalţi producători de Android, dar şi Apple.

Teoretic, Samsung poate avea succes fără Android dacă se transformă într-un Apple. Dacă produce şi vinde singur totul, de la hardware la software. Mă îndoiesc însă că Samsung are ceea ce este necesar pentru a realiza ceea ce a realizat Apple.